În aceste zile de decembrie, botoșănenii sărbătoresc revoluția din 1989. Că nu a fost chiar revoluție, știm cu toții, la fel cum știm că alții, de prin alte zone ale patriei, comemorează eroii și nu sărbătoresc evenimentul pentru că atunci, au murit oameni!La Timișoara, la Sibiu, la București și prin alte locuri. Dar nu la noi! La Botoșani n-a murit nimeni.
De fapt, de la ce să moară? Poate doar de la îmbulzeala și busculada creată atunci când intrarea în sediul Comitetului Județean de Partid a fost liberă. Dar nu! N-a murit nimeni și nici nu era vreme de murit tocmai atunci când unora mai îndrăzneți li se ivise ocazia de a cotrobăi prin fișetul primului secretar unde sperau să se înfrupte din bunătățile Capitalismului. Că n-au găsit lăzi de whisky, nici cartușe de Kent, nici baxuri cu ness Amigo și nici roabe pline cu săpunuri Lux, a fost partea rea a revoluției. Partea bună a fost că cei câțiva băgăcioși s-au ales cu certificate de revoluționar într-un oraș și județ în care nu s-a tras nici măcar un pârț care să le accelereze bătăile inimii. Cei care asigurau paza au lăsat totul vraiște și s-au ascuns pe unde au putut, stresul și teama care i-a cuprins în acele zile fiind mult mai plauzibile în a-i face pe ei eroi și nu pe cei care n-au riscat nici de trei bani păduchi. Pentru că un erou ori își pune viața în pericol, ori este ucis, ori este rănit ori salvează unul sau mai mulți oameni de la ceva foarte rău.
În care dintre aceste categorii vă încadrați stimați eroi botoșăneni? Răspunsul e retoric la fel ca și întrebarea: în niciuna pentru că minciuna în care ne zbatem de aproape 30 de ani a fost lăsată să crească, să înflorească și să rodească. Ba mai mult, azi o și ambalăm în staniol și o servim populimii, cu câteva zile înainte de Crăciun!
În tabăra adversă, activiștii, securiștii și turnătorii sau acoperiții vremii își blestemau zilele pentru traseul profesional pe care îl îmbrățișaseră din fragedă pruncie. Le țâțâiau fundurile în asemenea hal că dacă ai fi pus cinci-șase unul lângă altul și așteptai să intre în rezonanță, dărâmai cu ei barajul Stânca-Costești!
Dar, cum revoluția nu a fost decât o schimbare a liniei întâi cu linia a doua condusă de Ilici, în câteva luni, și turnători și securiști și activiști și-au găsit, fiecare după importanță, locuri călduțe în poziții cheie. În fața lor, apărea o nouă provocare, un nou scop: să facă bani! Și aveau și de unde și cu ce și cum! Țara era cu vistieria plină, datoriile fuseseră plătite de Ceaușescu, poporul era buimac iar ei, lupi paznici la oi! Cum treaba asta trebuia făcută cu cap, profitorii ”răscoluției” au implementat un nou concept în creierul debusolat al nației: ”omul de bine”! Ei, bine, aproape în toate cazurile, ”oamenii de bine” au fost de fapt ”acoperiții”. Susținuți din spate de către foști activiști sau de către diverse servicii, acești oameni de bine au început producția la fabrica de bani prin privatizări frauduloase, devalizări ale unor instituții bancare, lichidări artificiale de stocuri și preluări de contracte externe concomitent cu amplasarea tot de ”acoperiți”(că rezerva de cadre era și este substanțială!) în structurile guvernamentale sau în vârful administrației locale.
Cam asta sărbătorim noi pe 22 decembrie, dragi botoșăneni!
Crăciun fericit!
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
