Nu cred să existe român care să fi citit sau să fi vizionat un spectacol de teatru după o piesă de I.L. Caragiale şi să nu fi găsit asemănări izbitoare între personajele genialului dramaturg şi politicienii noştri de astăzi. Priviţi cu atenţie spre scena noastră politică, e plină de Caţavenci, Tipăteşti şi jupâni Dumitrache, de Ziţe şi Vete, la tot pasul dai peste alde Crăcănel şi Pampon. Nu este politician postdecembrist care să nu-şi fi tras o mască peste meclă şi să nu participe la carnavalului politic. Vă propun un joc de imaginaţie, priviţi acum la ceea ce se întâmplă în tabăra useliştilor după ce Traian Băsescu i-a pus niţel pe jar aducându-le aminte de articolul 103 din Constituţie şi după ce s-au accentuat certuri dintre primarul „ uselist” de Baia Mare, Cătălin Cherecheş, şi candidatul PSD desemnat pentru Camera Deputaţilor, Florin Tătaru. Până la alegeri din Maramureş, de pe 21 august, între cei doi politicieni vor mai ieşi scântei, paradoxal, Cherecheş este mai aproape de candidatul PDL .
Capii celor două partide mari , ce compun Uniunea Social Liberală, sunt de-a dreptul frisonaţi de situaţia din teritoriu, chiar dacă pozează calm, după rezultatul sondajelor în tot mai multe judeţe apar tensiuni între cele două formaţiuni politice. Nu există zi să nu existe fugari, fie din tabăra lui Victoraş, fie de la liberali. Şi acum să tragem cortina şi să privim spectacolul. Dacă în piesa ” D’ale carnavalului” a lui Ion Luca Caragiale cei doi protagonişti Pampon şi Crăcănel din inamici înverşunaţi devin amici, în realitatea cotidiană uselistă, cei doi lideri politici, din buni prieteni, precum se afişează în faţa noastră, vor ajunge să se scuipe ca pisicile după alegerile locale de la anul. Rivalul comun, adică Bibicul, e la Cotroceni, le rânjeşte cu sarcasm şi superioritate, e pus să le traducă electoratul prin câteva discursuri sforăitoare despre depăşirea crizei şi despre efectul portocaliului asupra corupţiei. Vă las pe dumneavoastră să le daţi jos măştile celor doi ageamii politici, să ghiciţi care-i Crăcănel şi care-i Pampon. Eu, unul, aş înclina să cred că există cu adevărat o asemănare izbitoare între Crin şi Pampon. Dar aspectul acesta are totuşi mai puţină importanţă, oricum, până nu se va trage cortina peste alegerile de la anul, nu vom şti care a fost vânatul şi care vânătorul.
Aceeaşi piesă se joacă şi pe scena politică botoşăneană; între Florinel- Crăcănel şi Ghiţă Pampon este deja un „climat” de tensiune, cică oierului de când a aflat că l-a luat în sondaje pe revoluţionar de mucava nu-i mai ajunge nimeni cu prăjina la nas, nici chiar a lui mioară, o ţine numai într-o euforie preelectorală; chiuie din toţi rărunchii, face tumbe şi robinsonade. În schimb, ipochimenii lui Pampon sunt numai fiere, fac ca musca-n lapte, se simt descalificaţi ca oameni politici, nu vor sub nici un chip să intre în turma lui Florinel- Crăcănel spre a fi în permanenţă biciuiţi de sughiţurile acestuia.
Cu siguranţă, până la alegeri se vor consuma încă multe astfel de episoade. Nu vă faceţi griji, vom avea umor pe îndestulate!
Lucian ALECSA
