«De data aceasta spre a-i aduce cu picioarele pe pământ mă voi folosi de două nume celebre din cinematografia mondială: Stan şi Bran. Şi zău, când îi vezi îmbârligaţi în unitate, pe stradă sau la crâşmă, te pufneşte râsul. Probabil că politicianului care l-a „miluit” cu titlul de director nu şi-a dat seama şi de potenţialul lui umorist»

În preambulul anchetei de presă privind Caracatiţa de la APIA Botoşani,  pentru a tuşa mai bine crochiurile celor care conduc această instituţie, am recurs la un scurt pamflet. Spre cultura generală a celor ce se consideră lezaţi de cele scrise, am să fac trimitere la DEX. Pamfletul este o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepţii politice, aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter ale unor personaje. Ipochimenii s-au simţit atinşi în orgolii formulând un drept la replică în ziarul care a găzduit acest material. E dreptul lor Botoşăneanul,  cum era şi firesc, le-a satisfăcut plăcerea.        
Ca scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor  din România de peste două decenii, autor a 14 cărţi de poezie şi proză,  plus a peste 150 de articole de critică literară în mai toate publicaţiile literare din ţară,  mă voi folosi în continuare de pamflet pentru a evidenţia mizeriile din societatea în care trăim şi a scoate în relief profilurile morale ale unor trepăduşi cu funcţii câştigate politic, care-şi bat joc de banul public. Atenţie, cât de curând vor veni noi dezvăluiri despre modul cum acest directoraş îşi bate joc de un angajat cu studii superioare doar pentru a face loc unui aghiotant de primar liberal! Şi multe altele. Dacă cei doi indivizi s-au simţit ofensaţi de figurile de stil folosite de subsemnatul în anchetă le promit că voi continua să-i ating unde-i doare, voi continua să-i persiflez. Şi numai  artistic.
De data aceasta spre a-i aduce cu picioarele pe pământ mă voi folosi de două nume celebre din cinematografia mondială: Stan şi Bran. Şi zău, când îi vezi îmbârligaţi în unitate, pe stradă sau la crâşmă, te pufneşte râsul.
[[banner]]
Probabil că politicianului care l-a „miluit” cu titlul de director nu şi-a dat seama şi de potenţialul lui umorist. Cât despre celălalt specimen, pot afirma fără rezerve că-i de râsul curcilor. Un coleg de-al lui mi l-a caracterizat în felul următor: „E forma perfectă a neputinţei, a lipsei de profesionalism”. Cică, în momentul când se aşează în faţa calculatorului, bruiază programele. Când intenţionează să listeze vreun tabel privind numărul oilor declarate de vreun fermier, ca din senin calculatorul se… frisonează indicându-i alte animăluţe, de cele mai multe ori căpriţe. După câteva minute de perplexitate realizează că ambele patrupede au în comun behăitul. Plictisit, abandonează munca.
 Cei doi comici de APIA, în dreptul la replică trimis către ziar, nu suflă o vorbă despre ancheta propriu zisă, despre documentele care atestă furtişagurile din sistem şi năzbâtiile fermierului de Manoleasa, căruia consătenii îi spun Bulă. Voi continua să demasc mizeriile din această unitate indicând cu documente fermenţii umanoizi care fac să pută borhotul. Sunt convins, după cât de bine stăpânesc limba română, cei doi au în comun un singur neuron şi ală chinuit. Mai ştii, poate sunt futurologi. Simţind din copilărie care le este traseul destinat şi-au „însilozat” limba maternă şi uite, acum, în plină vervă răzbunătoare,  când vor să fie luaţi în seamă, simt că nu-i mai ascultă cuvintele. Ipochimenii faultează limba română cu agresivitatea unor cocălari.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 Alegeri şi la organiziţia de curve