Este o vorbă-n popor: ferească-te Dumnezeu de muşcătura adormitului şi de ghioaga prostului. Abia la anul vom descoperi care a fost mai isteţ dintre cei doi, deocamdată sondajele îl dau pe Victor, dar nu e mult până departe»

Veni, vidi, vici sau în limbajul nostru autohton putem spune: au fost, au aplaudat, au votat. Cam acesta este tabloul primar a ceea ce s-a întâmplat la Conferinţa judeţeană a liberalilor. În realitate lucrurilor au stat puţin mai nuanţat; s-au ţinut discursuri de tot felul, de la cele sforăitoare la cele laudative, s-au aruncat săgeţi în mai toate direcţiile, dar fără ţintă concretă, ci doar de dragul diversităţii, s-au spus năzbâtii fără să provoace ilaritate printre cei prezenţi. Per total se poate spune că mai toţi vorbitorii au fost pregătiţi să-i mulţumească actualului preşedinte pentru munca depusă în folosul liberalismului botoşănean ( sîc!) şi că merită să fie reales. Numai cine şi-a lăsat amprenta digitală pe buletinul de vot în loc să pună ștampila nu a fost cu Florin Ţurcanu.
Ciudat, printre vorbitorii linguşitori s-au aflat şi câţiva trădători, unul s-a zvârcolit nevoie-mare să-şi deparaziteze conştiinţa de tot felul de scenarii malefice îndreptate împotriva şefului său promovând cu obstinaţii tot felul de cuvinte grave prin care să impresioneze auditoriu de loialitate faţă de liberalism. Sunt convins, dacă în acele momente ar fi intervenit o forţă ocultă şi i-ar fi proiectat gândurile ce-i populau mintea am fi asistat la un mic război civil în ograda liberală. Cam aşa arată portretul unui parvenit politic care nu se mulţumeşte cu statutul de parlamentar căpătat conjunctural, acum râvneşte şi la cel de capelmaistru liberal. Se şi crede zmeul zmeilor, atenţie!,nu doar doi în unu, ci doi şi un sfert în unu.
Prezenţi au fost şi câţiva invitaţi de onoare, nume notorii în liberalismul naţional, ca Varujan Vosganian, ministrul Economiei, Cristian Adomniţei, preşedintele CJ Iaşi, Eduard Hellvig, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, şi ministrul în relaţia cu Parlamentul, Mihai Voicu. Domniile lor au avut discursuri comune, cu muniţie oarbă şi ţinte mişcătoare, e drept, la orizont se întrezărea fantoma PSD-ului. Ciudat, nici un vorbitor nu a mai arătat cu degetul spre diavolul de la Cotroceni, semn că sărăcia din ţară i-au determinat pe euforicii câştigători ai alegerilor de anul trecut să realizeze că mizeria e în curtea lor şi că poporul nu mai crede în minciuni şi poveşti. Ministrul Voicu s-a arătat speriat de ideea liberalilor botoşăneni de-a protesta cu sicrie în faţa Guvernului  pentru a aduce în atenţie situaţia drumurilor din judeţ. Oare de ce? Nu cumva ministrul este porta-vocea lui Crin Antonescu,  care se teme ca nu cumva Victoraş să-i întoarcă spatele, iar la anul să rămână fără jucării şi cu buzele umflate? E prea evident jocul de-a Tom şi Jerry de pe scena politică uselistă, dacă până la alegeri, pe perioada interimatului, în rolul şoricelului era Victor Ponta, iaca, după ce s-a văzut la caşcaval, premierul a devenit un aprig motan ce se stropşeşte la partenerul de joacă ori de câte ori are chef. Acesta stă pasiv şi înghite hapuri. Sunt convins, la cât de orgolios este liberalul suprem nu-i departe ziua când va scoate ghearele din pernuţe şi va trece la atac. Este o vorbă-n popor: ferească-te Dumnezeu de muşcătura adormitului şi de ghioaga prostului. Abia la anul vom descoperi care a fost mai isteţ dintre cei doi, deocamdată sondajele îl dau pe Victor, dar nu e mult până departe.
După această Conferinţă fizionomia liberalismului botoşănean a rămas aceeaşi, doar câteva riduri în plus şi două-trei frunţi încrâncenate, în rest bucurie şi voie bună.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 Lovitură de teatru cu procesul verbal al alegerilor din PNL Botoşani