«Guvernanţii noştri nu au nici o idee clară despre ceea ce trebuie să facă: fără experienţă şi fără cunoştinţa lucrurilor. Să ne uităm deplin sub sdreanţa de purpură ce o pun ei pre profunda lor mizerie şi să vedem cum faptele concrete isbesc în faţă acele abstracţiuni statistice ce ei le prezintă lumii»
De două ori pe an mai toţi românii îşi aduc aminte de Eminescu; naţionaliştii dau să-l tragă de partea lor considerându-l un aprig antisemit (nimic mai fals!), politicienii îl smotocesc ca pe cel mai râvnit elector, urechiştii se vor docţi  contorsionându-şi vorbele printre versurile genialului poet. Mai vezi la colţ de stradă tot felul de fonfi şi de flecari bombănind vrute şi nevrute despre opera poetului fără să fi citit mai mult de cele câteva poezii din manualele şcolare. Tagma trepăduşilor „exegeţi” în opera lui Mihai Eminescu se extinde de la an la an, unii primesc diplome închipuite de „eminescologi”, chiar de la instituţia care poartă numele marelui poet. Oare poate exista o altă blasfemie mai evidentă la adresa lui Mihai Eminescu decât această? Un alt omuleţ politic face exerciţii de memorie cu tinerii botoşăneni pe seama genialului poet. De parcă reţinerea poemului „Luceafărul” presupune şi înţelegerea poeziei lui Mihai Eminescu. E adevărat, jocurile de grădiniţă îşi au rostul lor în educarea şi cultivarea celor mici, dar a face din poezia lui Mihai Eminescu un spectacol lacrimogen aduce mai mult a infantilism şi obrăznicie.
CITEŞTE ŞI:
Primarul a cerut indulgenţă comisiilor de la Luceafărul: Mai ştiu cred că 60-70%
În schimb, nu-i văd pe politicienii noştri suflând o vorbă despre genialul jurnalist Mihai Eminescu. Cu siguranţă că nu i-au citit articolele, dar, probabil, au auzit de acidele lui cuvinte focalizate spre lumea politicienilor din acele vremuri. Vă poftesc să meditaţi la un citat dintr-un articol apărut în ziarul „Timpul” , în anul 1881, şi care face referire la guvernanţii acelor vremuri. Se potriveşte de minune cu modul cum se manifestă aleşii noştri de astăzi. Poftim adevăr: „Guvernanţii noştri nu au nici o idee clară despre ceea ce trebuie să facă: fără experienţă şi fără cunoştinţa lucrurilor. Să ne uităm deplin sub sdreanţa de purpură ce o pun ei pre profunda lor mizerie şi să vedem cum faptele concrete isbesc în faţă acele abstracţiuni statistice ce ei le prezintă lumii. Din nefericire, superficialitatea şi cunoscuta lor lipsă de respect pentru orice rezultat şi cultura lor mică ne dau o rea prevestire despre modul barbar în care vor procede.” Poate că dl Ovidiu Portariuc ar fi fost mai inspirat dacă ar fi organizat un concurs, chiar şi cu un stimulent material mai consistent, provocându-i pe botoşăneni, implicit pe colegii lui de partid şi pe cei de alianţă, să memoreze acest citat din Mihai Eminescu după care să fie puşi să reflecteze asupra lui până la saturaţie.
CITEŞTE ŞI:
PNL şi PSD se bat şi pe tabletele de la Luceafărul – AFLĂ ce fac liberalii
Acum doresc să mă opresc asupra epidermiştilor în ale… lui Eminescu. Indivizii din această categorie sunt periculoşi prin modul strâmb de percepere a adevărului. Nu poţi afirma despre ei c-ar fi total lipsiţi de cultură, numai că superficialitatea asimilării ei provoacă grave tulburări de discernământ. Astfel cunoştinţele fixate în minte lor pot deveni extrem de toxice pentru raţiune. Mai zilele trecute, un pretins intelectual botoşănean, citind lista nominalizaţilor la  Premiul Naţional de Poezie„Mihai Eminescu”,  s-a simţit extrem de deranjat de prezenţa lui Mircea Cărtărescu printre cei şapte poeţi. „Cum, şi acest denigrator al lui Eminescu vrea să ia acest premiu la Botoşani?”. Bietul de el, e de compătimit, ştie el ceva, numai că în mintea lui se amestecă nişte lucruri citite cândva, însă fără a fi disecate cu atenţie. În 1998 revista „Dilema” deschidea o polemică privind opera eminesciană, numită anterior „Cazul Eminescu”. Părerile exprimate de scriitori, critici şi istorici literari au fost contradictorii, constituind o hrană delicioasă pentru naţionalişti, urechişti şi epidermişti. Iniţiatorii n-au cerut decât necesitatea revizuirii canonului literar şi deschiderea operei lui Eminescu unor noi interpretări.
CITEŞTE ŞI:
Blasfemie cu blană în fruntea judeţului Blasfemie cu blană în fruntea judeţului
Mitizarea lui Eminescu nu i-ar face poetului decât un mare rău, i-ar sufoca opera. De la George Călinescu nici un alt istoric literar , în afara lui Ion Negoiţescu, nu a mai supus poezia lui Mihai Eminescu unei noi interpretări, unei împrospătări de înţelegere. Să nu uităm că în marele literaturi, anual apar sute de cărţi privind operele clasicilor lor. Printre semnatarii unor articole în revista cu pricina s-au aflat Nicolae Manolescu, Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu şi alţii, care apoi au fost mitraliaţi şi puşi la stâlpul infamiei de tot felul de trepăduşi culturali pe motiv că l-ar fi denigrat pe marele poet. Tâmpenii. Dacă pretinsul intelectual botoşănean ar fi citit doar cartea „Eminescu, visul chimeric” de Mircea Cărtărescu, sunt convins că şi-a fi schimbat atitudinea.
Lucian ALECSA
[[banner]]