Se spune în popor că, cel care poartă o pălărie mai mare decât măsura „ suportului” poate avea neşansa ca borurile acesteia să-i umbrească atât faţa cât şi mintea. Pe tărâmul politicii puteţi găsi cu duiumul astfel de indivizi, cu precădere în tabăra celor numiţi în funcţie, şi mai puţini în rândul aleşilor, de bine de rău aceştia din urmă sunt supuşi unei trieri. Ce-i drept, şi prin sita electoratului scapă tot felul de „neghine” politice, care pe timpului unui mandat nu fac decât să-şi vadă de propriile lor interese, în plus, să se poarte cu aroganţă faţă de cei care i-au propulsat în scaun. Când i se dă cu tifla peste năsuc se agită ca musca-n lapte şi trece la tot felul de barbarisme lingvistice şi de altă natură. Un asemenea caz este primarul de la Vlăsineşti, din respect pentru oamenii acestei comune nu-i voi pronunţa numele, se crede cel mai tare din sat. Vorba unui vlăsineştean hâtru : ” nu de puţine ori îşi ia consătenii de guler, are ce are cu ciobanii, mai ştii, o fi ceva empatie între ei”. Cu dezvăluiri despre abuzurile acestui ales local, voi veni cât de curând.
Să trecem la un episod la ordinea zile pe piaţa politică botoşăneană, cu bătaie…prefecturală. În cele mai multe cazuri, politicianul numit devine brusc un „ nonconformist”, nu mai ţine cont nici de zicala noastră strămoşească:” lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba” şi nici de altele. Iaca, e cazul prefectului nostru, care nu şi-a schimbat nici părul şi nici năravul de când a fost uns ca portavoce a guvernului în teritoriu, din contra, urlă din toţi rărunchii că-i cel mai tare din pădurea portocalie şi că poate hali la o singură masă cinci directoraşi la pachet, asta numai de vrea muşchii lui. Pe directoraşul de la Direcţia Agricolă zilnic îl mârâie şi-l hărcăteşte, se poartă cu el mai hain decât cu …duşmanul de clasă. Dumnealui trăieşte perversul sentiment că l-ar fi prins pe Dumnezeu de picior de când e în înalta funcţie şi că destinul său are doar urcuş politic. Se înşeală amarnic, se pare că funcţia i-a doborât gradul uman şi acesta nu se mai recuperează în vecii vecilor. N-o spun în mod gratuit, în raniţa lui de prefect nu are nici un baston de mareşal, din contra, îi zăngăne doar ceva păcate politice. Să developăm un mic filmuleţ.
Pe la începutul lunii iulie i se expirase mandatul de director interimar la APIA inginerului Ion Constantin. Domnia sa îşi depusese dosarul pentru concurs numai că în preziua concursului i s-a şoptit cât se poate de categoric să se dea lovit că nu este agreat de partid. Într-adevăr, câţiva deputăţei portocalii de mult îi purtau sâmbetele acestui om. Dar ştiţi de ce? Ei bine, omul nu ştie să răspundă reflexelor haiduceşti ale acestora. Dar uite că nu tot timpul socoteala de la partid se potriveşte cu realitatea. În locul domnului Constantin a fost numită doamna Gica Huţanu. La câteva zile de cum şi-a simţit scaunul de director sub fund a şi transferat un individ pilos de la Direcţia Agricolă, cică în interes de serviciu. Aşa-i la noi, unii încearcă să perie birocraţia , pe când alţii o scamoşează şi mai rău. În câteva săptămâni lucrurile au luat-o hăisa în unitate, zilnic în incinta instituţiei se derulau secvenţe desprinse din filmele lui Hitchcock. Bucureştiul a aflat de brambureala din unitate si fără voia mai marilor din teritoriu l-au repus pe funcţie pe „ incompetentul” domn Constantin.
Jos …pălăria domnule prefect! Ruşinicăăăă!
Lucian ALECSA
