De două ori pe an Botoşaniul devine epicentrul culturii româneşti, pe 15 ianuarie şi pe 15 iunie. „Vulcanul nestins” care erupe se numeşte Mihai Eminescu. Acest lucru ar trebui să le provoace seisme trăitorilor de pe aceste meleaguri, să simtă lava spiritului eminescian până în străfundul fiinţei.
Cu întristare spun că foarte puţini sunt cei cutremuraţi de ceea ce reprezintă marele poet pentru acestor locuri, mulţi botoşăneni se mulţumesc să-l comemoreze căutându-şi în adâncul memoriei câteva versuri facile ale genialului poet. Extrem de puţin, aproape cât o jignire, Eminescu reprezintă cu totul altceva, „
e rostuirea sufletului acestui neam sub suflarea duhului sfânt” după cum , cu sfială, încerca să-l definească părintele Dumitru Stăniloaie. Câţiva „
nebuni după poezie”, an de an, se străduiesc să demonstreze că „
marea slăbiciune a poporul român este şi rămâne Eminescu”. Nu există slujitor al sublimului să nu se închine, pe faţă sau pe ascuns, în faţa geniului poet, Eminescu întruchipează faţa luminoasă a fiinţei noastre naţionale, e rodul tuturor neliniştilor şi împlinirilor noastre ca popor. Pe Eminescu îl găseşti atât filozofând la flacăra beteagă a opaiţului, cât şi învolburat şi acid luptând jurnalistic pentru binele poporului său.
Pe 14 şi 15 iunie, la Eminescu acasă, se adună „
floarea cea vestită” a poezie româneşti, peste 60 de poeţi, critici şi romancieri, din toate generaţiile, din ţară şi de peste hotare , intenţionează să diagnosticheze starea literaturii române contemporane. O atenţie deosebită o va primi poezia, care încă poartă corola de prinţesă a tuturor artelor. La ce tensiuni sociale trăim, sunt convins că avem o poezie cu un puls ridicat, ceea ce poate atrage atenţie lumii întregi, totul este să se găsească soluţii pentru a se face cunoscută şi în alte spaţii culturale ale lumii. În aceste două zile pe ruta Botoşani – Ipoteşti - Suceava are loc cea de-a V-A ediţie a
Congresul Naţional de Poezie. Acest fapt se întâmplă din „
încăpăţânarea” celui mai neastâmpărat poet de pe aceste meleaguri, este vorba de scriitorul
Gellu Dorian, care, de altfel, se află şi la originea celui mai râvnit premiu de poezie din România: „
Premiul Naţional de Poezie - Mihai Eminescu”, ce se decernează la Botoşani, pe data de 15 ianuarie a fiecărui an. E bine să amintim câţiva poeţi de primă mărime care vor fi prezenţi la Eminescu acasă: Dinu Flămând( Franţa), Cristian Schenck ( Germania), Nicolae Popa şi Emilian Galaicu –Păun( Moldova), Nichita Danilov, Ion Mureşan, Ion Pop, Nicolae Tzone, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, Cassian Maria Spiridon, Doina Ruşti, Ioan Es. Pop, Dan Lungu, Dan Coman, Dan Bogdan Hanu. Fundaţia „
Hyperion –caiete botoşănene” va mulţumi câţiva dintre cei prezenţi, prin acordarea câtorva atenţii. Vor beneficia de simbolice stimulente materiale doar cei ce vor reuşi să-şi exprime cât mai „poetic” poeziile. Deja este „încetăţenit” şi un alt premiu, unul care sună ceva mai ciudat: „Premiu de proză pentru poezie”. Câştigătorul ediţii precedente a fost romancierul Ioan Groşan. De asemenea,
Memorial Ipoteşti va decerna două premii; unul pentru promovarea poeziei eminesciene în lume, iar cel de-a pentru traducerea operei marelui poet.
Paralel cu
Congresul Naţional de Poezie îşi fac prezenţa la Botoşani şi tinerii creatori, cei ce râvnesc la gloria de poet naţional. Şi poate şi la cea de poet universal. În fiecare an la Concursul de debut „Porni Luceafărul…” e o luptă crâncenă pentru premii, laureaţilor li se oferă şansa de a debuta în anul următor cu o carte de versuri la una din editurile prezente la Botoşani.
CITEŞTE:
SCRIE SCRIITORUL despre promisiuni în: Micul românesc şi nimicul dâmboviţean
