Dacă ar fi să decupăm o imagine poetica din opera lui Nichita Stănescu am putea rezuma axioma în felul următor: „soldatul mărşăluieşte până ce trupul i se toceşte, până la genunchi, până la coaste, până la sprâncene, până ce orbeşte,  apoi generalul îi ordonă să-şi continue mărşăluirea până ce omenirea o ia din loc”.
Putem concluziona că esenţa progresului constă în mişcarea particularului sub comanda  generalului într-o acţiune de reciprocă determinare. Am făcut această  scurtă întâmpinare eseistică pentru a putea evidenţia comportamentul ciudat al românului faţă de unele reguli axiomatice. În spaţiul nostru mioritic lumea pare a merge pe dos, se fac tot felul de lucruri trăsnite: se pune carul înaintea boilor, se dau portocale la porci, se cântă melodii vesele pe fond de chiorăituri de maţe şi multe astfel de perversiuni, venite din ancestralitatea noastră oarecum înceţoşată.
CITEŞTE ŞI:
 Până la urmă, care-i mai târfă?
Strigătul copilului din Lancrăm, viitorul mare poet şi filozof Lucian Blaga: ”Trăiască România dodoloaţă”,  de acum aproape o sută de ani, pe timpul Marii Uniri, reverberează şi azi în sufletele multora dintre români. La noi până şi ideea de patriotism a degenerat rău de tot, strigătul românului de astăzi  e cu totul altul: „M-am săturat de-o Românie furtunoasă”. La noi, orice vorbă aruncată-n eter sau adiere de gând provoacă furtună şi tulbură apele unei normalităţi precare. Este de ajuns să amintim că în mintea alterată de ură a multor politicieni şi cu profunde accente în mentalul electoratului dâmboviţean, Traian Băsescu e răul suprem al României; de ieri, de azi şi de mâine.
Acum vom vorbi despre un alt paradox,viu şi evident în România noastră de astăzi. De când acea coaliţie anormală denumită USL a fost pus mâna pe putere şi Victor Ponta a fost uns premier, România e privită cu suspiciune de confraţii europeni. Să ne aducem aminte de câte ori premierul a fost chemat  în faţa unor membri de vază ai UE, bătându-i-se obrazul sau ce corecţie ni s-a aplicat anul trecut prin Raportul pe Justiţie. Mitomanul de la Palatul Victoria se poartă cu ţărişoara asta ca şi cu o prostituată, a legat-o  la ochi şi a scos-o la produs pe centura Balcanilor, o ţine departe de ochii lumii occidentale. Asta doar pentru satisfacerea poftelor baronilor care-i suflă în ceafă la orice oră din zi şi noapte oxigenându-i viaţa politică. România e atât de smotocită de proprii corupţi şi politicieni, că la orice adiere zboară fulgii din ea. Cu toate astea, pe timpul unei campanii electorale este cosmetizată, ferchezuită şi vândută electoratului nostru neinstruit ca pe un bun de mare calitate. Priviţi sloganul electoral al PSD-ului.
CITEŞTE ŞI:
 Ponta, miştouri de litoral cu Mazăre: Portul ăsta parcă e undeva la Botoşani
Victor Ponta ar fi în stare s-o sărute până şi-n părţile intime numai, numai să-i iasă scenariul, să ajungă la Cotroceni. Îi puteţi vedea mecla lipită pe stâlpi, pe garduri sau chiar şi pe toaletele publice. Dacă ştii cum s-o vinzi electoratului naiv dragă noastră Românie poate compensa pensiile, poate aduce o creştere salarială substanţială şi chiar poate ridica economia în statistici cu câteva procente. Ei bine, asta fac pesediştii în aceste zile, după ce-au smotocit-o şi terfelit-o, acum ne-o dau în braţe rugându-ne s-o iubim ca pe Sfintele Moaşte. Şi într-adevăr, merită din plin să fie iubită, dar nu precum o fac aceste lăcuste care nu-s nişte căpuşe ce-i storc vlaga folosind-o acum ca pe-o marfă electorală. Ce exemplu mai edificator ca acesta mai vreţi: Adrian Năstase, marele patriot de ieri, tutorele politic al mitomanului Ponta, după ce-a terfelit-o ca pe o ultimă curvă furând-o din răsputeri, acum intenţionează să se dezică de ea, să renunţe la cetăţenia română. Halal social–democrat!
Şi pe la Botoşani  văd tot felul de primari, primăraşi, primăriţe, veterinari fârtaţi  şi comunişti rataţi, care-i declară iubire pe vecie ţărişoarei, dar nu-i ştiu istoria şi spiritul, nici eroii şi nici strigoii bolşevici. Baronilor, baronaşilor şi voi politrucilor, de la  Săveni, Ungureni, Ştiubieni şi până la cei din Santa Mare şi Iaşi, România nu este a voastră, nu este o jucărie electorală, este a celor care o iubesc cu adevărat,  sporindu-i aura prin strălucirile realizărilor lor, oriunde s-ar afla!
Lucian ALECSA