«Am avut în faţă simbolul fariseismului autohton, pelerinajul de peMuntele Atos de cu puţin timp în urmă nu i-a atenuat în nici un felexcesul de orgoliu, unde mai pui că individul vede ca pe-o minunedumnezeiască realizările echipei de fotbal pe care o patronează, care adevenit campioană»
Dacă pe timpul comuniştilor aveai obrăznicia să saluţi vreun activist de partid cu
HRISTOS A ÎNVIAT!, riscai s-o păţeşti rău de tot sau, în cel mai bun caz, ţi se răspundea cu emfază printr-o întrebare idioată: „Ai fost cumva martorul aşa zisei învieri a lui Hristos?” Întreaga ideologie marxistă este construită în afara credinţei, cică pe o linie pragmatică şi logică, cu supremaţia materiei asupra spiritului. Nimic mai aberant.
„Întruparea şi apoi Înălţarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos constituie exemple de netăgăduit ale întregirii fiinţei noastre întru împlinirea dumnezeirii”. Acestea sunt cuvintele
Preafericitului Părinte Iustin Pârvu, care luminează adevărul despre relaţia materie –spirit şi relevă adevărul despre creştinism. Sfintele Paşte e cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, iar gestica noastră din aceste zile nu trebuie să constituie un simplu impuls ritualic, ci un act de autopurificare sub semnul Luminii divine, o retrezire a conştiinţei în raport cu aproapele nostru. Să ne deschidem sufletele în faţa cuvintelor rostite de preoţi în noaptea de Înviere şi să ne lăsăm pătrunşi de înţelesurile lor adânci, spre luminarea căilor credinţei şi înţelepciunii. E un mare păcat să privim această mare sărbătoare creştină ca fiind doar o obligaţie morală, sunt mulţi dintre noi care fac act de prezenţă la Biserică în S
fântă Noapte de Paști doar spre a fi în rând cu lumea. Un la felde mai mare păcat vine din partea acelor preoţi care privesc
Sărbătorile Pascale drept un simplu
„serviciu religios” şi nimic mai mult. Da, am văzut şi dintre aceştia, şi nu puţini! Farisei au fost şi pe timpul lui Iisus, farisei sunt şi astăzi. Mai toţi politicienii se înghesuie în primele rânduri, să fie cât mai aproape de preotul care slujeşte luând printre primii lumină. O fac doar pentru a brava smerenia. Câţi oare recurg la astfel de gesturi cu intenţii frumoase, ca , într-adevăr, Dumnezeu să le lumineze minţile spre a lucra doar pentru binele aproapelui? Foarte puţini. Cel puţin, dacă fiecare şi-ar fi făcut câte un mic proces de conştiinţă în acele momente, tot ar fi un semn de credinţă şi luciditate şi poate că poporul ar avea de câştigat. Privindu-l la televizor pe Gigi Becali am avut în faţă simbolul fariseismului autohton, pelerinajul de pe Muntele Atos de cu puţin timp în urmă nu i-a atenuat în nici un fel excesul de orgoliu, unde mai pui că individul vede ca pe-o minune dumnezeiască realizările echipei de fotbal pe care o patronează, care a devenit campioană.
Da, orice manifestare umană poate fi privită drept minune divină, fariseul nostru dâmboviţean e obraznic de cum se trezeşte şi până adoarme, la prima zdruncinătură îşi dă arama pe faţă. În curtea bisericii pare mieluşel, cum ajunge în faţa camerelor de luat vederi, cum o ia pe arătură şi începe să braveze. Care-i adevăratul Gigi? Nu-i singurul politician ce-şi consumă viaţa la... două capete, sunt foarte mulţi duplicitari şi în spaţiul nostru botoşănean. Între asemenea indivizi şi comuniştii de altădată nu există nici o diferenţă, orice gest trebuie făcut din suflet, cu inima deschisă şi cu multă discreţie.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
SCRIE SCRIITORUL : Un altfel de român
