De câte ori nu auzim vorbindu-se despre câte un parlamentar sau chiar despre vreun primăraş oarecare:”
Funcţia l-a schimbat total, e de nerecunoscut”. Ciudat este că asemenea aserţiuni le auzi rostite chiar de către rudele lor, de membrii familiilor lor. Stau şi mă întreb care sunt factorii care contribuie la schimbările de fond în asemenea cazuri. Totul pleacă de la structura lor caracterologică. Pentru a cuprinde în esenţă fondul lor, aş folosi un vers din
Mihai Eminescu: „
mici de zile, mari de patimi”. Tocmai, păşind nepregătiţi pe scena politică, un teritoriu cu atâtea responsabilităţi faţă de semeni, e un act de curaj şi de totală iresponsabilitate. După ce simt că pământul nu le mai alunecă de sub picioare, de îndată se îmbăţoşează, li se întunecă dreapta judecată ajungând sclavii banului.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre cântecul de lebădă al împăratului
Asumându-ţi rolul de politician, trebuie să renunţi în parte la propria ta personalitate, devenind o persoană publică trebuie să răspunzi doar nevoilor comunităţii şi apoi nevoilor tale personale. Există în politica noastră astfel de …excepţii? Avem, cu adevărat, oameni politici? Nu cred. Şi individual şi-n grup manifestările lor sunt aceleaşi, rezonează cu haiducia şi fac casă bună cu nesimţirea. Nu accentuez în nici un fel tuşele când e să caracterizez astfel de indivizi. Este de ajuns să tragi cu ochiul peste tot ce evidenţiază zi de zi mass-media, privind dosarele instrumentate de către
procurorii DNA, şi vei avea în faţă imaginea clară a acestor specimene. Nu putem concluziona decât că hoţia nu are culoare politică, iar indivizii care o practică se folosesc de instrumentul politic doar pentru a ajunge mai repede la punga statului, la avuţia naţională, devenind imuni la tot ce înseamnă interes naţional. Şi cum peştele de la cap se alterează, aşa e şi-n politica dâmboviţeană, diapazonul e în mâna premierului, el dă tonul. În PSD
Victor Ponta a ajuns un fel de felcer pentru corupţi, el e primul care le sare în ajutor, badijonându-le rănile. Asta fiindcă şi el e plin de bube purulente, e prins şi el în câteva dosare de corupţie.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL un poem: Eminescu
Nu mai e mult până ce va ţâşni şi de aici puroi. Este de ajuns să recurgeţi la un simplu exerciţiu de imaginaţie oprindu-vă la un tablou grotesc, decupat parcă din fantasticul decadent al lui
Hieronymus Bosch, avându-l în prim-plan pe felcerul naţional tamponând rănile şobolanilor, gen Hrebenciuc şi Adam, şi altor animăluţe politice infestate cu virusul hoţiei, ce colcăie prin subteranele avuţiei naţionale. Da, la noi decadenţa politică e deja instituţionalizată, toţi bişniţarii şi corupţii naţionali dansează
Hora Unirii în plenul Parlamentului sau în afara lui!
Botoşănenii nu puteau rămâne mai prejos, aşa că s-au aliniat şi ei suflului naţional. Sub pâcla toamnei lui 2012 au fost trimişi în forul legislativ al ţării politicieni numai unul şi unul, toţi … de înaltă probitate morală. Ipoteştenii, ca urmaşi ai marelui Eminescu, au dat tonul, l-au propus spre validare pe înţeleptul obştii, Verginel Gireadă. Un al ipochimen care a ajuns în Parlament, fără a şti cu ce se mănâncă politica, e „revegistul” de
Crasnaleuca.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre plata ca la bordel : Coada pisoiului Victor Viorel şi alte cozi de topor
De cum a ajuns în Bucureşti, de îndată şi-a cumpărat picioroange de politician. Deh, să fie şi el la înălţimea responsabilităţilor! Acum nu-i mai ajungi nici cu prăjina la nas, se vede gigant. Între timp a trecut sub tirul câtorva focuri penale. După cum se mişcă, se pare că ar fi scăpat teafăr. Cei doi liberali au fost şi încă mai sunt falangele de serviciu de la mâna dreaptă a lui
Florin Ţurcanu. Această „ trinitate toxică” vă dezintegra partidul, va topi şi ultima celulă liberală. Poate că e timpul ca liberalii autentici să repună partidul în paradigma sa istorică.
Lucian ALECSA
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre : Jungla politică și pădurea carpatină
