Atenţie, ceea ce s-a întâmplat la mijlocul săptămânii trecute nu e prima încercare de acest gen, o astfel de tentativă a mai fost pusă la cale, cu vreo patru ani în urmă, de către boss-ul ieşean cu tentacule afaceriste la
Botoşani. E vorba despre
miliardarul Dănuţ Prisecariu. Privindu-l atent, chipul nu-i trădează caracterul. E un soi de pisicuţ cu lăptic pe botic; blând , umil , jovial, la nevoie joacă şi cartea sensibilităţii. I se potriveşte de minune şi expresia lui Camil Petrescu folosită în caracterizarea unui bogătan: „
Suflet de ploşniţă în trup de băcan”. În ultimul timp orice miliardar, fie concret sau de mucava, se dă şi mare iubitor de ţară, îl vezi declamând cu orice prilej festiv că-i „
mândru că e român”.
Casa „Răutu”, situată pe
Bulevardul „Eminescu” din Botoşani, e o clădire veche de peste un secol, o bijuterie arhitectonică. A fost construită de un evreu şi lăsată dotă fiicei sale, căsătorită cu fiul profesorului de istorie al lui Nicolae Iorga, N.N Răutu, avocatul Dimitrie Răutu. Noul proprietar , în perioada interbelică, a mai adus ceva modificări. În 1946 clădirea a intrat pe mâna comuniştilor fiind utilizată drept casă de protocol.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL: Ghiţă cel isteţ, mare belfer de judeţ
După lovitura de stat din 1989 a fost revendicată de urmaşul fostului proprietar, retrocedată şi apoi vândută. A trecut prin două mâini până să ajungă în proprietatea lui
Dănuţ Prisecariu. Pentru actualul proprietar clădirea nu mai are nici o valoare de patrimoniu, pentru „domn Dănuţ” doar pământul de sub ea e mană cerească. Zilnic, în mintea lui se derulează tot felul de scenarii concrete, deja pe locul acestei case vede un spaţiu comercial, acesta e şi motivul care l-a determinat s-o lase în paragină. Acum a ajuns raiul boschetarilor din zonă, care, cu un mic stimulent material sau cu o sută de votcă, pot deveni , în orice moment, piromani de serviciu .
Şi cum trăim într-o ţară a confuziilor, cu legi făcute în spiritul şi litera corupţiei, pentru parlamentarii noştri istoria e devenit o sursă de venit. Astfel de indivizi, pentru câţiva bănuţi, sunt capabili să-şi mutileze prietenii, familiile, să lovească în tot ce-a mai rămas de valoare în această ţară. Legea nr. 182 din 2000, republicată în 2008, privind protejarea patrimoniului cultural, a fost făcută pe genunchi.
VEZI ȘI:
După ancheta de la Parchet, soțul Minodorei Vasiliu și-a dat demisia de la DSVSA : Este un om care nu are chef să stea în mizeria altora
Cică legea i-ar obliga pe proprietari să întreţină astfel de clădiri de patrimoniu, însă nu sunt prevăzute sancţiuni în cazul în care sunt lăsate în paragină. În faţa unor asemenea legi ambigue , care lasă loc interpretărilor de tot felul , instituţiile statului sunt cu mâinile legate, totul rămâne la conştiinţa celui care are teşchereaua plină. Şi cum zornăitul banului e mai puternic decât istoria neamului, astfel de imobile se topesc înaintea fiecărei ploi mai puternice. Probabil că proprietarul Casei „Răutu”, pentru a se risipi orice suspiciune ce-ar fi planat asupra sa, a făcut o plângere penală lacrimogenă reclamând ceea ce i s-a întâmplat cu averea lui …patrimonială. Astea da prinţipuri de român verde de Bahlui!
În judeţul Botoşani sunt zeci de clădiri de patrimoniu lăsate de izbelişte. La mijloc e o dublă vină; una din partea proprietarilor, cealaltă aparţine autorităţilor locale. Mare păcat!
Lucian ALECSA
