Individul încearcă să profite din plin de orice moment, sacru sau profan, nu se abţine să murdărească până când şi marile sărbători ale creştinătăţii. Ochiul necuratului, ce-i zornăie permanent în sufleţelul părăginit, e singura lui valoare la care răspunde fără a pregeta.
Naşterea şi Învierea Domnului sunt momente unice pentru orice creştin, ce nu merită decât evlavie.
Sufletul neprihănit al credinţei e învolburat şi agitat asemenea unei mări, în mod ciclic valurile sale aduc la liman tot felul de mizerii. Asta se întâmplă în şi lumea reală, de cel puţin două ori pe an, toate gunoaiele umanoide se întrec în a-şi face simţită prezenţa pe plaja pură a pioşeniei. Am deschis această fereastră doar pentru a expune petele de pe ecranul credinţei pe care sunt proiectate ritualurile din timpul
Sărbătorilor Pascale. Pentru unii, aşa zişi exponenţi ai unor comunităţi, mai mari sau mai mici,
Noaptea Învierii Domnului a constituit prilej de epatare şi nicidecum moment de smerenie. Ciudat lucru, pentru mulţi creştini gestica snoabă a unor astfel de „personalităţi politice” a fost percepută ca un act de iertare. Sunt convins, dacă într-un moment de totală sinceritate le-ar trece prin gând să se spovedească, ar avea nevoie de câteva zile şi tot n-ar reuşi să-şi mărturisească toate păcatele faţă de semeni. Aceşti indivizi sunt înzestraţi de la natură cu arta dualităţii, altfel n-ar putea juca, cu atâta acribie, rolul de novice. Să fim sinceri, oricât de perfecţionată ar fi arta prefăcătoriei în rândurile lor, niciodată
simulacrul nu atinge sacrul.
CITEŞTE ŞI:
HRISTOS A ÎNVIAT! Înviere cu peste 1.000 de oameni şi gânduri la creştini prigoniţi, căsătorii între bărbaţi, baruri şi cluburi : Revărsări de păgânătate asupra lumii – FOTOREPORTAJ
Am văzut în
Noapte de Înviere zeci de politicieni încercând să-şi facă simţită prezenţa cât mai aproape de
Lumina Sfântă epatând credinţă şi milostenie. Formalismul lor exagerat ne duce cu gândul la fariseii evrei şi făţărnicia lor. Nu-ţi poţi schimba năravul chiar aşa peste noapte, pe deasupra să te consideri şi atins de pecetea credinţei. Stau şi mă întreb cum de pot suporta cu zâmbetul pe buze, fără urme de crispare, puternicele seisme lăuntrice ce le zgâlţâie în acele momente sufletele!?
Şi la Săveni şi-au făcut apariţie, ca fraţi întru credinţă, doi bastarzi ai politicii botoşănenii ce-au încercat, prin fel de fel de exhibiţionisme ridicole, să impresioneze electoratul creştin înaintea alegerilor europarlamentare ce bat la uşă. Pe chipurile lor se puteau citi doar falsitate şi perfidie. Cu două zile în urmă îşi aruncau cele mai şocante acuze, se porcăiau, se ameninţau pe la colţuri. Nici nu te puteai aştepta la altceva de la astfel de oameni; urechile lor nu pot capta decât zornăitul arginţilor, sufletele lor chircite nu răspund decât interesului de-o zi sau două, mintea lor e înfierbântată la tot felul de calcule mărunte şi pragmatice. Ce încredere mai poate avea omul de rând în asemenea specimene antrenate în slujba necuratului, care, pentru a-şi atinge scopul, sunt dispuse să profaneze până când şi
Lumina Sfântă ?! Despre cine-i vorba? Simplu de ghicit. Doi politicieni fără de Dumnezeu şi fără… doctrină, Relu şi Florin, ce se dau şi buni creştini. Oare îşi iubesc aproapele ca pe propriile lor buzunare? Cu certitudine, nu!
Lucian Alecsa
CITEŞTE ŞI:
Liberalii au pregătit înlocuitor pentru Tîrzioru: Despre morţi numai de bine
