Dacă mai vii şi cu un supliment bine ales, cu ceva muzică patriotică şi două trei poezioare mobilizatoare de
Adrian Păunescu sau de Corneliu Vadim Tudor, dacă se poate dintre cele recitate de însăşi autorii lor pe la urechile ceauşeştilor, atunci intră în transă şi poţi să-i insinuezi în minte tot ce-ţi doreşti, va deveni preş în faţa ta. Dacă-i arunci şi câteva scovergi, de îndată eşti îmbrăţişat şi eşti declarat prorocul neamului. Să ne amintim cum a fost privit, imediat după decembrie ’89, „tătuca” Iliescu, protectorul şobolanului rozaliu. Totul e să ştii să-l duci ci zăhărelul. În această campanie electorală cei care au puterea au şi cubuleţele de zahăr la ei. Priviţi cu atenţie, Victoraş nu face decât să bage mânuţele în teşchereaua comună, adică în seiful bugetului naţional, să sustragă ceva mărunţiş şi să-l împartă oropsiţilor. Chiar dacă mânuţele îi tremură, este somat de către baroni să acţioneze în acest mod. E drept, mulţi dintre „stimulatorii„ lui ajung pe la
DNA, gen Hrebenciuc, Şova , Duicu, Mazăre şi, nu în ultimul rând, Ilie Sârbu! Ce-ar fi dacă Ilie Sârbu ar face-o pe-a bolnăviorul până îşi vede ginerele preşedinte. Motive ar avea, stă doar într-un singur testicul. Pe celălalt i l-a retezat
Adrian Năstase la vânătoare.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL: Deshumarea agentului 007 PSD
Nici cu „ ghinionistul”
Klaus Iohannes nu-i pe bune. E abonat la gafe, nu este întâlnire, fie cu jurnaliştii, fie cu admiratorii, să n-o comită. Bine, n-o face din prostie, la el e vorba de - o accentuată inabilitate politică şi de lipsă de spontaneitate. Şi apoi, să vii la români cu sloganul: „România lucrului bine făcut”, fie şi-n glumă, e ca şi cum i-ai cere lui Dorel de la forjă să vorbească precum un academician sau lui Victor Ponta să recunoască, acum în plină campania electorală, că a lucrat ca ofiţer sub acoperire la SIE. Să fim sinceri, România e ţara lucrului făcut de mântuială. Tot ceea ce se întâmplă astăzi sub ochii noştri confirmă acest lucru. Klaus Iohannes nu pare deloc pregătit politic, de cum deschide gura dă impresia de versatilitate, îşi tot caută cuvintele şi ideile până ce vocea-i îngheţată. Probabil că nici consilierii nu-l ajută. Când îl văd pe neamţ îmi vine în minte imaginea lui
Emil Constantinescu la primele lui ieşiri în public.
Chiar dacă Monica Macovei e un candidat integru, adept al independenţei justiţiei, imaginea ei se degradează pe zi ce trece, şi nu din cauza discursului politic, ci din lipsa mijloacelor de comunicare, presa şi televiziunile o cam ocolesc. E foarte puţin vizibilă. Elena Udrea nu mai e privită doar drept „pupila” lui
Traian Băsescu, ci mai degrabă ca fosta soţie a lui Dorin Cocoş, cel implicat în tot felul de dosare penale. Teodor Meleşcanu e „plasmatic” în comportament, se mulează după cum cer cei ce conduc ţărişoara, a jucat şi încă mai joacă la două capete, iar
Călin Popescu Tăriceanu nu-i decât „un viclean copil de casă… al PSD-ului”.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre prea mulți și... prea mincinoși
PS.
Ghiţă Vâzdoagă, eminenţa cenuşie a PSD Botoşani, îl apără pe Hrebenicuc, eminenţa rozalie de la centru, considerându-l un fel de îngeraş. Poate că pentru social democraţi o fi un fel de Lucifer. Iaca, „aducătorul de lumină”( în limba latină) a PSD-ului, de data aceasta a adus întuneric şi-un val de tristeţe pe feţele mai marilor îndrumători de turmă roşie. S-ar putea să avem surprize şi la Botoşani, laţul se strânge şi-n jurul unui parlamentar de-al nostru.
CITEȘTE:
Precampania de la Botoșani, văzută la București : Țurcanu cu ie și Flutur în costum bavarez
