«Marea Unire a fost gândită în etape, antrenând întreaga suflare românească în desfăşurarea evenimentului. Regina Maria nota: ”Aveai impresia că până şi casele şi pietrele drumului strigau urale împreună cu mulţimea”. Impresionant!»
Actul de la 1 Decembrie 1918 constituie apogeul diplomaţiei româneşti. Nici până atunci, chiar dacă cu jumătate de secol în urmă se înfăptuise Unirea Principatelor, şi nici după acest răsunător moment, oamenii noştri politici n-au ajuns să mai atingă o asemenea performanţă diplomatică. Evenimentul nu a fost întâmplător sau o simplă speculaţie a unei conjuncturi favorabile, ci a fost materializarea unui scenariu diplomatic gândit cu meticulozitate şi înţelepciune în laboratorul politicii româneşti al acelor vremuri. Toţi liderii politici, indiferent de poziţionarea lor doctrinară, s-au adunat în jurul Regelui Ferdinand I lucrând cu toată responsabilitatea la strategia Marii Uniri. Pentru împlinirea acestui deziderat au fost făcute nenumărate compromisuri personale şi politice. Este de ajuns să amintim gesturile lui Ion I.C. Brăteanu de-a demisiona din fruntea guvernului la începutul anului 1918, în condiţiile ultimatumului Puterilor Centrale adresat României de a accepta un tratat de pace şi prezenţa lui în fruntea delegaţiei la tratativele desfăşurate în cadrul Conferinţei de la Paris, între 1919-1920, moment în care s-a parafat reîntregirea neamului românesc. Toate aceste eforturi ar fi fost zadarnice dacă n-ar fi existat şi voinţa românilor de pretutindeni. Atât basarabenii cât şi bucovinenii şi-au manifestat intenţia unionistă înaintea actului de la 1 Decembrie. Pe 27 martie (7 aprilie) 1918 Sfatul Republicii Democratice Moldoveneşti votează unirea cu România, iar pe 15 noiembrie, în acelaşi an, Congresul General al Bucovinei votează în unanimitatea acelaşi lucru. După cum se poate observa acum, la aproape un secol, Marea Unire a fost gândită în etape, antrenând întreaga suflare românească în desfăşurarea evenimentului. Regina Maria nota:
”Aveai impresia că până şi casele şi pietrele drumului strigau urale împreună cu mulţimea”. Impresionant!
VEZI ŞI:
Ziua Naţională a României pe din dos, de la cârnaţi politici la maidanez şi coroană fără Minodora: Noi nu mâncăm fasolea şi ciolanul lor, ci îl mâncăm pe al nostru – GALERIE FOTO
Se spune că marele evenimente istorice au o ciclicitate a lor. Cu asemenea evenimente măreţe nu poţi fantaza sau face speculaţii deşănţate. Cu toată prudenţa o spun că există foarte multe secvenţe din acea perioadă care par a se derula în Europa zilelor noastre. Contextul este total diferit, evenimentele trebuie cântărite într-o altă ecuaţie. Nu mi se pare deloc întâmplător faptul că în aceste zile, premergătoare sărbătoririi Marii Uniri, Moldova a parafat Acordul de asociere şi Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană. Odată cu dispariţia graniţelor dintre cele două ţări surori, unirea e ca şi înfăptuită. Indiferent că-i iubim sau nu pe Traian Băsescu, Iurie Leancă sau pe Dorin Chirtoacă, meritul le aparţine în cea mai mare măsură. Sunt convins, acest aspect le produce frisoane nostalgicilor comunişti şi chiar urmaşilor lor politici, dar
„dacă există un interes major, istoria acceptă şi figuri care pe moment nu convin unora”.
VEZI ŞI:
FOTOGALERIE Mii de sarmale și plăcinte, Turcanu face revelion cu grătar în stradă
E de-a dreptul jennat cum actualii noştri politicieni înţeleg să serbeze Ziua de 1 Decembrie şi pe iluştrii lor înaintaşi. Nu există localitate în ţară în care circul, fasolea, ciolanul şi vinul să nu-l euforizeze pe român. Oare o reamintire firească, fără note ridicole şi fără o campanie electorală mascată, nu ar fi fost de ajuns? Ştiu oare politicienii noştri sacrificiile făcute de înaintaşii lor? Nu cred. Politicienii de astăzi, pe lângă faptul că nu fac istorie, nu-şi dau nici străduinţa s-o respecte. După ce-am făcut cunoscute câteva linii de moralitate şi sacrificiu ale marelui Ion I.C. Brăteanu, cum mai pot vorbi despre tembelismul politic al celui ce astăzi conduce liberalismul românesc? Trist.
Lucian ALECSA
[[banner]]
