Se spune că pentru român o zi fără politică are acelaşi gust precum o mâncare fără sare. Ei bine, aş începe acest foarte scurt eseu printr-o întrebare des vehiculată în rândul celor de vârsta a treia: care sunt bornele de orientare spirituală ale tânărului din zilele noastre? Tânărul „lector” de azi-cititor doar prin obligaţie, nu şi prin vocaţie, priveşte cu suspiciune spre ceea ce înseamnă lectură “obligatorie”, care constituie de fapt nucleul culturii generale, absolut necesară formării fondului spiritual personal, şi ignoră cu brutalitate tot ce înseamnă tradiţie sau obicei strămoşesc. Refuzul de a accepta şi a ne asuma valorile clasice sau tradiţionaliste este o refracţie a mişcării mentalităţilor actuale într-o societate invadată de surogate artistice şi culturale. Tot mai mulţi tineri refuză cu încrâncenare şi fără o motivaţie logică cântecele şi tradiţiile autentic româneşti.
Libertatea de alegere, coroborată cu lipsa unei baze care să permită existenţa unei puteri de discernere viabilă, au făcut din noi un popor în derivă, îmbuibat de importuri doar de dragul racordării la un sistem de valori străine. Nu suntem mai europeni dacă renunţăm la ceea ce-au iubit de secole strămoşii noştri, nu suntem mai inteligenţi dacă recurgem la tot felul de calchieri culturale doar de dragul modei. Se pare că alte popoare au înţeles că promovarea propriilor valori ar fi o mai bună politică de globalizare, că extinderea şi cultivarea propriilor datini şi caracteristici ca naţie le-ar păstra identitatea şi autonomia spirituală. Sigur, nu uitarea ostentativă a propriilor caracteristici, a propriului mod de a concepe viaţa, lumea, istoria, relaţia omului cu universul ne va propulsa ca individualitate etnică în lumea modernă.
Toate aceste artificii, cu care ne-am mai luptat şi-n alte epoci, dar cu accente dramatice în perioada comunistă, au fost bine rezumate în sintagma „formelor fără fond”. Atenţie, începem să nu ne mai recunoaştem pe noi înşine ca români, să nu mai recunoaştem în noi năzuinţele, curajul şi nici felul firesc de-a fi ! Suntem un popor care, în plină derivă, avem nevoie de o structură spirituală stabilă. Această stabilitate trebuie conferită încă din fragedă vârstă copilului. De aceea, trebuie promovat orice gest care oferă imagini ale valorilor şi riturilor seculare româneşti, iar specialiştii în domeniu ar trebui să joace rolul unor adevăraţi catalizatori, care să evidenţieze în permanenţă legătura indestructibilă dintre români şi românismul autentic, legătura dintre trecutul şi prezentul acestui popor.
Îmbucurător e faptul că mai sunt locuri în România şi chiar foarte multe şi-n judeţul nostru unde tradiţiile strămoşeşti sunt expuse cu bucurie, să nu uităm că acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, au o cu totul altă încărcătură emoţională. Vreau să spun c-am rămas plăcut impresionat de ceea ce se întâmplă în aceste zile în localităţi ca Pomârla, Lozna, Cândeşti şi chiar în municipiul Botoşani.
Lucian ALECSA
