Nu încape nici o îndoială, buba politicii noastre şi-a întregii societăţi este “ochiul dracului”, nimic nu se mişcă în această ţară fără bani. S-a ajuns ca banul să devină „motorul” societăţii şi nu expresia muncii noastre, până când şi dreptatea în România se raportează la bani, priviţi spre justiţie şi veţi găsi exemple cu duiumul. Nici oamenii bisericii nu se lasă mai prejos, cei mai mulţi răspund “cu plecăciune” unor asemenea impulsuri malefice, trageţi cu ochiul spre averile lor şi vă veţi convinge. Cândva circula o vorbă înţeleaptă pe aceste meleaguri, care suna cam aşa: „ ai carte, ai parte!”. Acum pare o utopie, în ziua de astăzi dacă nu ai bani eşti un nimeni în faţa celor cu teşcherelele burduşite cu euroi, chiar dacă eşti deştept şi doldora de carte. Unde mai pui că mai au şi obrăznicia să se autodefinească drept « lumea bună ». Dacă nu ştiaţi Florin Ţurcanu, Nicolae Rebenciuc şi Stelică Strugaru sunt «moleculele » cremei politicii botoşănene.
Când s-a produs această anomalie comportamentală în rândul românilor? Greu de răspuns, ar putea fi un «dat» genetic, oricum, acum în democraţie buba este vizibilă şi purulentă. Să începem cu… începutul, cei care dau tonul sunt oamenii politici, ei sunt expresia jafului naţional. Priviţi, toţi care au invadat scena politică după ’90 s-au ales cu conturile pline, nişte îmbuibaţi şi nişte nesimţiţi fără pereche ce emblematizează, de fapt, conduita întregii populaţii, cu toate că omul de rând nu are nici cea mai mică vină. Vezi prin Parlamentul României nişte analfabeţi burtoşi care nu-şi pot pronunţa nici bine numele şi care concertează politica banului după bunul lor plac, ţara le este la picioare. Banul îşi face simţită prezenţa şi-n cele mai insignifiante instituţii ale statului, vezi simpli funcţionari ce stau cu mâna întinsă cerşind mici „ stimulente” doar pentru a-şi face datoria. Asemenea gesturi se întâmplă în văzul tuturor, fără ca cineva să ia vreo măsură. Şpaga a devenit un fel de brand naţional, dacă nu «împingi ceva mălai » unde trebuie rămâi cu ochi-n soare. Am mai spus-o, tonul este dat de factorul politic. Toate vilişoarele din preajma municipiului sunt ale politicienilor şi ale bugetariilor cu orice funcţie.
Mă aşteptam ca prin votul uninominal să se oxigeneze câtuşi de puţin atmosfera politică, să scăpăm de jigodiile cu bani, însă, după cum se observă, tot “ochiul dracului” este cel care controlează în continuare piaţa politică, sunt scoase la mezat şi cele mai frumoase caractere, am avut ocazia să văd intelectuali sadea sau profesionişti adevăraţi care “ pun botul” la tot felul de tentaţii pentru un cât de mic avantaj material.
Lucian Alecsa
