Opulenţa şi mizeria sunt extremele între care se manifestă poporul român. Şi chiar străinii ne privesc aşa, ori ca pe nişte sărăntoci orbecăind prin Europa în căutare de locuri de muncă şi umblând după cerşit, ori ca pe nişte corupţi exhibiţionişti care-şi afişează opulenţă la fiecare colţ de stradă.
Să ne aducem aminte cum ziarele occidentale ni l-au pozat, acum câţiva ani, pe Gigi Becali fluturându-şi plasa cu bani printr-un hotel londonez. Un alt exemplu l-am avut chiar în noaptea trecerii dintre ani, cu Mircea Dinescu în prim plan. Poetul, în rol de boiernaş dâmboviţean cu obrazul gros precum şoricele, şi-a exhibiţionat îmbuibarea într-un mod penibil. Pentru apelative de genul “sărăntoc” sau “ opulent” ne supărăm, şi pe bună dreptate, nu toţi românii sunt la fel, fiecare individ trebuie judecat în parte, este riscant să arunci peste o întreagă naţie astfel de cuvinte grele, sunt şi foarte mulţi români care trăiesc cu decenţă şi echilibru şi care dau, oriunde ar fi, măsura inteligenţei lor, fiind respectaţi şi chiar adulaţi de străini.
Revenind la cele două cuvinte care ne-ar caracteriza în prezent: opulenţă şi mizerie, cred că în proporţie de peste 70% aşa e. Viaţa românului obişnuit e la pragul subzistenţei, abia de poate să-şi ducă zilele de azi pe mâine, este chinuit de gândul că nu are a doua zi ce pune pe masă. Veţi spune că-n România nu se mai pune problema, încă, într-un mod dramatic, a şomajului. Este adevărat, dar majoritatea angajatorilor nu plătesc peste nivelul salariului minim pe economie, ceea ce echivalează cu o sută şi ceva de euro pe lună, foarte puţin pentru a trăi cel puţin modest. Gândiţi-vă, la noi, preţurile bunurilor de consum sunt aliniate la cele europene. Nu degeaba cei mai mulţi oameni simpli şi-au luat lumea în cap şi-au tăiat-o în străinătate spre a-şi linişti foamea. Nu-i nici o exagerare, conştienţi că vor fi trataţi ca nişte slugi au preferat să se lase umiliţi de străini decât să trăiască într-o ţară coruptă în care dreptatea este doar de partea celor avuţi. Da, la polul opus se află opulenţa, sunt foarte puţini cei care o cunosc şi mai puţini cei care pot să-i zâmbească fără a roşi. În cele mai multe cazuri, opulenţa nu este o expresia firească a muncii cinstite şi a inteligenţei în afaceri, ci o formă a corupţiei legalizate.
Dacă staţi şi priviţi veţi constata că cei mai mulţi îmbuibaţi vin din rândul politicienilor şi “bugetarilor tari”, mă refer la cei din Poliţie, Justiţie şi Finanţe. Un prim exemplu, dacă priveşti la ciupercăriile de vile din jurul Botoşanilor vei constata că acestea aparţin în proporţie de 90% indivizilor cu funcţii babane. Nu este individ, odată ajuns în politică, să nu-şi tragă în câteva luni o căsuţă de vacanţă cu vreo zece camere. Judeţul Botoşani poate fi privit drept simbol al “opulenţei şi mizeriei”, majoritatea oamenilor sunt extrem de săraci, dar circulă la… drumul mare şi câteva din cele mai luxoase maşini din ţară.
Lucian ALECSA
