Ştiu, mulţi vor vedea în titlul editorialului o redundanţă, dar nu este chiar aşa, nu toate paradoxurile sunt atinse de... sminteală, ce-i drept, ele cultivă contradicţia şi enormitatea, frizând de cele mai multe ori absurdul, dar fără a sugera şi-o notă de scrânteală a celui ce le foloseşte. Totuşi, să nu uităm, paradoxul este frate artistic cu oximoronul, cel care dă greutate oricărei creaţii literare.
Ei bine, zilele acestea am urmărit cu sufletul la gură nenorocirile ce au loc în Japonia şi Libia, mă aşteptam ca mass-media din România să deschidă ştirile cu aceste cutremurătoare ştiri şi să le închidă la fel. Unde mai pui că şi noi avem în ţară o centrală nucleară care oricând poate să producă un dezastru. La fel de puţin s-a dezbătut cazul de „mită europarlamentară” cu implicarea pesedistului Adrian Severin. Cei mai mulţi dintre jurnaliştii noştri sunt atraşi de ceea ce i se întâmplă Monicăi Columbeanu şi mai puţin de apocalipsa de la Fukushima. Stau şi mă întreb dacă astfel de „entităţi jurnalistice” mai merită consideraţia cititorului, eu, unul, cred că nu. La  mijloc e şi o mică-mare coincidenţă, majoritatea „columbiştilor” văd zilnic paiele din ochii celor ce ne conduc (acesta fiind un aspect meritoriu), dar nu sesizează bârna din ochii celor din opoziţie şi nici epoleţii de securist ai lui Felix. Acelaşi comportament prostesc l-au avut şi politicienii noştri în timpul dezbaterii moţiunii de cenzură de săptămâna trecută, am urmărit cu perplexitate modul cum toţi parlamentare opoziţiei, în loc să dezbată lucruri  cu adevărat acute, care afectează sănătatea acestei naţii, ei s-au aruncat în baltă după o pietricică aruncată de un golan ungur. Tot noi ne plângem că românii au ajuns dependenţi de manele şi că tradiţiile şi obiceiurile autohtone încep să se topească din sufletul nostru.
Oare formatorii de opiniei n-au nici o vină? Dar politicienii? Cu siguranţă, şi încă una majoră. De când cu găina lui Ion Cristoiu, care a „fătat pui vii” într-un cuibar dintr-un sat de pe lângă Buzău, presa noastră a luat-o razna, ce mai, sunt comercializate cele mai aiuristice ştiri, se inventează tot felul de bazaconii cu scopul de-a păcălicititorul. De asta, (Adrian) Ursu n-are coadă, iaca, de curând a devenit sluga lui Dan Voiculescu.
Un sondaj de opinie, recent dat publicităţii, arată că credibilitatea presei a scăzut într-un mod alarmant în ultimii cinci ani, e pe acelaşi palier cu cea a politicienilor. Sunt câteva cotidiene şi câteva televiziuni susţinute financiar de tot felul de grupuri de interese care terfelesc imaginea mass-media româneşti. Priviţi-l pe bufonul de Mircea Badea de la curtea regelui Felix, care nu face decât să guiţe la lună, să comită tot felul de măscării doar de dragul motanului, aducând astfel cel mai mare deserviciu presei. Ce-i drept, are şi mulţi aplaudaci, pe care i-a format doar debitând injurii.
Concluzia: cine se aseamănă, se adună!
Lucian ALECSA