Nu mi-am propus niciodată să-l iau în seamă pe Dan Diaconescu şi nici partidul pe care-l conduce. Asta din varii motive; în primul rând acest sfertodoct cu ifose de enciclopedist şi cu meclă de pisoiaş de catifea a terfelit imaginea mass media româneşti, individul intră cu bisturiul în realităţile zilnice decupând doar partea morbidă a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, expunând-o apoi în stare de putrefacţie pe ecranele propriilor sale televiziuni. Şi apoi, otevistul e prea „senzaţional” în toate inepţiile pe care ni le serveşte pentru a fi luat în serios, dacă, totuşi, întârzii prea mult în faţa televizorului cuplat pe unul din posturile lui rişti să ai halucinaţii. Din acest motiv i se mai spune şi „hoitaşul”, în sensul că se hrăneşte cu hoituri, în felul acesta şi-a clădit un adevărat imperiu financiar, numai şi numai pe necazurile oamenilor şi pe şantaj politic. Mii de români, noapte de noapte, şi-au lipit ochii de OTV pentru a afla ce se mai întâmplă cu Elodia. Individul a transformat-o pe biata dispărută într-un brand naţional.
Văzând că-l hărcăteşte DNA-ul şi că libertatea îi este pusă la încercare s-a gândit să urmeze exemplul lui Felix motanul şi, într-o bună zi… ţuşti, a aterizat direct pe scena politică. De îndată a încropit un partiduleţ, şi-a tras câţiva otevişti prin preajmă, după care a trecut să-l gonflabilizeze cu ajutorul acelor gură-cască ce-i urmăresc inepţiile seară de seară cu sufletul la gură. În câteva luni i s-a urcat la cap ideea c-ar fi bun chiar de preşedinte al Românie. Din acel moment postul său de televiziune a devenit un adevărat ospiciu. Nu-i nici o fabulaţie, vă ofer un prim argument în sprijinul acestei aserţiuni, de vreo câteva săptămâni o face pe-a „eminescologul”. Cum ? Simplu, a adunat în studio doi-trei literaţi de tinichea cu ajutorul cărora, cică, a trecut să dezbată problemele grave ale literaturii române de ieri şi de azi. Dacă şi-ar da doar cu presupusul despre creaţiile acestora ar fi ceva normal şi chiar bine venit, numai că gaşca „eminescologilor” otevişti se ia şi de morţile scriitorilor, punând în discuţii tot felul de speculaţii şi tâmpenii, într-un climat de agresivitate verbală de te apucă spaima. S-a ajuns până într-acolo încât Dan Diaconescu intenţionează să ceară Parchetului General deshumare lui Mihai Eminescu. Dar uite, individul nu se opreşte cu obrăznicia aici, cere imperios să se analizeze dacă prin oasele poetului există urme de mercur, bismut sau alte otrăvuri.
Să-mi fie cu iertare, un asemenea individ a devenit mai rău decât o otravă pentru această naţiune. Şi cum prostia n-are limite, Dan Diaconescu ne atenţionează că va avea grijă să fie prelevat ţesut din rămăşiţele marelui poet pentru a fi clonat. E curajos tipul, mai ştii, mâine-poimâine poate că va încerca să-şi asume şi identitatea poetului sau să se revendice ca fiind clonă a genialului ipoteştean. La OTV, totu-i posibil.
Lucian ALECSA
