Costică Macaleţi e fără îndoială politicianul cel mai şters din Botoşani, e asemenea unui guguştiuc ce insistă a se da păun. Nu-i iese. Pe zi ce trece e tot mai insignifiant, într-o bună zi nu se va recunoaşte nici pe sine, se va învârti precum un maidanez în jurul cozii întrebându-se cine este şi ce hram poartă pe scena politică. Şi totuşi, e preşedintele organizaţiei municipale a PSD-ului. Acest fapt nu face decât să confirme o  vorbă înţeleaptă, care adaptată politic ar suna cam aşa: „Spune-mi care te-au ales, ca să-ţi spun cine eşti”.
Domnia sa a fost câţiva ani buni prefect de Botoşani, perioadă în care şi-a probat din plin politica struţului, foarte puţini au fost cei care l-au auzit glăsuind sau i-au văzut faţa. Mai mult, a fost perceput ca un dandy politic, multe directoare şi-au pierdut minţile, şi nu numai, prin camera lui de protocol. Chiar unul dintre colegi şi astăzi îl alintă cu expresia: „Costică de la sculărie, tare-n meserie”. Nu-i greu de tradus. Ştim foarte bine, acesta nu-i un caz singular în peisajul politic botoşănean, cam orice individ odată intrat în politică este convins că are lumea la picioare. În 2008, în urma unei conjuncturi favorabile, electoratul din municipiu l-a trambulinizat pe domn Costică în Parlament. Din acel moment s-a umflat şi mai mult în pene, dar fără a-şi schimba penajul şi fără a ciripi mai multe vorbe, în statistici apare drept unul dintre „tăcuţii PSD-ului” din Camera Deputaţilor. Ce-i drept, când apare în teritoriu mai măcăie câte ceva, numai că nu-i luat în seamă.
M-am oprit asupra acestui individ fiindcă mai zilele trecute am ascultat o înregistrare făcută în ziua alegerilor de la Corni şi m-am crucit când i-am ascultat ciripiturile condimentate cu injurii şi obscenităţi adresate unui agent electoral dintr-un alt partid. Stau şi mă întreb dacă dl. deputat şi-a consumat tăcerea şi a trecut la vorbe. Oricum, la fapte nu mă aşteptam din partea lui. Păi, d-le deputat, acum înţeleg de ce ai dat mâna cu Florin Ţurcanu, nu-i aşa: ”cine se aseamănă, se adună” şi apoi, doi deputaţi de rasă pot hurduca mai abitir carul opoziţiei! Numai atenţie, nu cumva să-l treziţi din adormire pe Ghiţă de la Avrămeni că poate face urât, poate da cu voi de pământ, atunci ar fi riscul să vă fracturaţi coloanele. A, cum, nu aveţi coloane? Dar ce, sunteţi moluşte? Nu vă faceţi probleme, cu înjurătura-n guşă puteţi trece şi peste problemele celor care v-au ales.
Sper ca acest pamflet să-i cadă bine la sufleţel d-lui deputat, ca pe viitor să-şi schimbe comportamentul faţă de cei care i-au dat un loc de dormit în Parlament, să lase înjurăturile pentru… situaţiile de urgenţă.
Lucian ALECSA