După jumătate de secol de disciplină socialistă, în care dominant a fost un singur glas, cel al partidului unic, iniţiativa privată era privită cu multă suspiciune. În plus, această zonă fusese confiscată într-un mod abuziv de către bărbaţi

Nu vă gândiţi că m-aş opri asupra eroinei lui Henry James din romanul „Portretul unei doamne”, cu toate că aş putea-o face chiar dacă distanţa între Isabel Archel şi dna Manuela Zarug este de peste un secol. Oricând am putea găsi tot felul de tuşe comune între cele două doamne. Inteligenţa, spontaneitatea, atracţia fizică exercitată în faţa bărbaţilor, cât şi refuzul de-a accepta monotonia vieţii de zi cu zi sunt doar câteva dintre trăsăturile lor comune. Fără nici o exagerare, viaţa dnei Manuela Zarug poate provoca interesul unui scriitor spre a deveni personajul central al unui roman, trăirea nuanţată a fiecărei clipe, eliberare de orice norme şi prejudecăţi prin topirea tiparelor unei existenţe obscure, insignifiante, banale, polarizează şi sporeşte atenţia celor din jur. Dna inginer a fost şi rămâne fidelă muncii, fiind, de altfel, şi cel mai longeviv manager din Botoşani, dar asta n-o împiedică să viseze, să-şi rezerve timp şi pentru propria ei persoană, rostuindu-şi eleganţa după timp.
Prinsă de revoluţia din ’89 în sistemul industrie de confecţii, dna inginer şi-a luat inima în dinţi încercând să se impună în barbarismul unei economii de piaţă cu reguli fluctuante, de cele mai multe ori aberante, în care factorul politic era asemenea unui tăvălug ce încerca să acopere neregulile şi abuzurile acelora care pusese stăpânire pe ţară. Nu i-a fost deloc uşor, a luptat din greu cu sistemul, dar în acelaşi timp cu mentalitatea oamenilor. După jumătate de secol de disciplină socialistă, în care dominant a fost un singur glas, cel al partidului unic, iniţiativa privată era privită cu multă suspiciune. În plus, această zonă fusese confiscată într-un mod abuziv de către bărbaţi. Dna Manuela Zarug a încercat să schimbe din mers regula jocului, provocând la nivel local mici mutaţii în percepţia concurenţei şi performanţei. Cu atât i-a fost mai greu, cu cât „subiecţii” erau femei simple, „personaje”  greu de reorientat, a căror gândire era fixată între limitele a tot felul de prejudecăţi, uneori agresive. Cu timpul lucrurile s-au mai schimbat, societatea a început să-şi schimbe fizionomia, uşor-uşor zona privată a trecut la pupitrul economiei. În multe momente imaginea dnei inginer Zarug a fost supusă unui adevărat bombardament mediatic, i s-au atribuit tot felul de adjective, de toate nuanţele, de la cele flatante la cele răutăcioase, de genul: ”fatală”,”demenţială”, „dură”, „afurisită” „malefică”, „superbă”. Mulţi bărbaţi copleşiţi de frumuseţea domniei sale şi în acelaşi timp complexaţi în faţa spiritului ei de iniţiativă au tot dat să-i atribuie fel de fel de etichete, multe dintre ele cu tentă vulgară. Dna Ana Manuela Zarug a avut puterea să le ignore, să-şi vadă de muncă, ba mai mult, să intre în politică, să-şi expună şi aici ideile cu demnitate şi francheţe. Nici un moment nu s-a lăsat atinsă de comanda partidului, n-a jucat la două capete şi nici n-a făcut compromisuri, s-a folosit de sintagma: ”ce-i în guşă, şi-n căpuşă”. Când a simţit că e în mijlocul unui grup de laşi a devenit chiar vehementă, argumentându-şi cu seriozitate poziţia, renunţând la politică; lucru ce s-a întâmplat nu cu mult timp în urmă demisionând din Consiliul Local. Nici un moment nu a profitat de poziţia sa socială sau de cea politică.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 INTERVIU Ana Manuela Zarug : Să nu se ducă acolo că sunt morţi de foame şi rupţi în fund