M-a bucurat reacţia deputatului PSD Andrei Dolineaschi atunci când  le-a luat apărarea profesorilor, a fost un gest lăudabil până într-un punct, până în momentul când a îmbrăcat haina politicianismului demagogic picând într-un patetism ieftin. 
După cum ştim, Andrei Dolineaschi e un  om politic abil, uns cu toate alifiile, trebuie amintit faptul  că şi-a făcut ucenicia de politician la şcoala lui Miky Şpagă, maestru fără rival în arta corupţiei şi-al sforăriilor de orice tip, depăşindu-l de multe ori chiar pe Viorel Hrebenciuc. Pe timpul guvernării lui Adrian Năstase guralivul Andruşka din Dorohoi era un simplu trepăduş social-democrat desemnat drept „trezorier” personal al şugubăţului Miky, cărându-i acestuia zilnic diplomatul doldora cu verzişori… „negri”. Aşa-i, sună a paradox, d-le deputat! Pentru fidelitatea de care a dat dovadă faţă de stăpân partidul l-a răsplătit, i-a aruncat în braţe un colegiu confortabil, chiar în leagănul copilăriei sale, unde ecoul sănătos al familiei, tatăl domniei sale fiind un renumit doctor, i-a conturat, fără a face prea mari eforturi, o aură de câştigător, numai că ajuns în Parlament a nimerit pe  scaunul opoziţiei, care  de vreo trei anişori îi furnică  şezutul şi-i agită tot mai agresiv mintea. Lucru de altfel extrem de eficient pentru maturizarea unui tânăr politician, aşa că-i doresc încă vreo patru ani în opoziţie.
Cum spuneam, gestul domniei sale de a le lua apărarea profesorilor este meritoriu, numai că şi-a rostit ofurile cu atâta patos proletar încât vorbele sale au căpătat o rezonanţă uşor penibilă. Mai întâi îl invit să mediteze la expresia „părinţi spirituali”, mai ales că domnia sa este absolvent de filozofie şi sunt convins că este capabil să perceapă orice nuanţă semantică a cuvintelor. Oare nu-i mult prea pretenţioasă formularea, domnule deputat? Şi un al doilea aspect pe care doresc să i-l reiterez d-lui deputat este că aceste meleaguri a rodit acel ciorchine spiritual care ne eternizează ca naţie, de aici şi-au luat zborul spre nemurire: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Octav Băncilă,  Ştefan Luchian, Grigore Antipa şi George Enescu. Să nu uităm, George Enescu şi-a euforizat copilăria între Liveni şi Mihăileni, adică în colegiul Dorohoi, al cărui deputat este chiar domnia sa. Vă spun fără nici cel mai mic regret, dl. Andrei Dolineaschi pe cei opt „părinţi spirituali”ai acestei naţii de care am făcut vorbire i-a  ignorat cu desăvârşire, în cei trei ani de când este parlamentar  n-a călcat la vreo manifestare culturală cu ecou naţional. Nu neg,  o fi fost pe la baluri sau reuniuni tovărăşeşti cu prietenii social-democraţi şi poate că aceste întâlniri au fost consemnate în cartea de onoare a partidului, dar asemenea mici „ghionturi” culturale nu fac bine statutului lui de intelectual.
Lucian ALECSA