Sunt sigur că vor exista şi români lucizi ce-şi vor manifesta nemulţumirile în mod vocal, în stradă. La câtă nesimţire geme în rândul politicienilor noştri, bieţii oameni vor fi trataţi conform… tradiţiei dâmboviţene: „Nu mor caii, când vor câinii!”
Începând cu
1 februarie 2014 vom intra în
„Anul Calului de Lemn”, trăim ultima lună din
Anul Şarpelui, care, după cum arată realitatea, a fost cam veninos cu poporul român. Politicienii noştri ne-au tot promis lapte şi miere şi de fapt n-au secretat decât fiere. După spusele chinezilor
„Anul Calului de Lemn” se anunţă ca un
an al acţiunii, un an bun pentru cei ce vor să facă lucruri deosebite pentru semenii lor, e timpul ca economia să galopeze. Nu ştiu în ce măsură guvernanţii noştri au citit prezicerile din calendarul chinezesc şi dacă s-au hotărât să treacă la acţiune, înclin să cred că ne vor hrăni cu noi taxe şi impozite, date pe şestache, în preajma unor sărbători, spre a nu ne tulbura prea mult conştiinţele. Sau poate că după întâlnirea dintre
Victor Ponta şi premierul Chinei se va trece la reinterpretarea zodiacului cu pricina, iar în loc de acţiune premierul va marşa pe pasiune. Şi uite aşa ne putem trezi în continuare „îndrăgostiţi” până peste urechi de sărăcia tradiţională, promovând în continuare, cu toată pasiunea, lenea noastră ancestrală. Sunt sigur că vor exista şi români lucizi ce-şi vor manifesta nemulţumirile în mod vocal, în stradă. La câtă nesimţire geme în rândul politicienilor noştri, bieţii oameni vor fi trataţi conform… tradiţiei dâmboviţene:
„Nu mor caii, când vor câinii!”
CITEŞTE ŞI:
Toate abatoarele din judeţ verificate după descoperirea a 200 copite de cai
Dacă e să analizăm „cabalin” fruntea ţării, nu ştiu dacă există unul de care să-ţi legi speranţa de mai bine, toţi sunt nişte răpciugoşi, nişte schelete ambulante cu ifose de cai breji, chiar şi cu stea în frunte. De vreo zece ani viaţa politică ne-a dovedit că avem un singur armăsar veritabil, care, la nevoie, a mâncat şi jar doar pentru a arăta lumii că nu suntem doar o adunătură de mârţoage. N-a suportat şaua pe el, nu s-a lăsat încălecat, s-a dovedit nărăvaş. Iaca, la toamnă îi vine rândul să părăsească herghelia. Sunt convins, mulţi doresc să-l vadă în sala de abatorizare. Ăsta, şi legat în lanţuri, ar fi în stare să-i pocnească pe alde Victor sau Crin.
Ce rămâne în urma lui, e praf şi pulbere:
Vasile Blaga e o mârţoagă nenorocită cu chip înspăimântător, dă din urechi doar când îl sâcâie strechea,
Mihai Răzvan Ungureanu, de la distanţă pare un bidiviu de rasă, numai că nechează cam elitist şi poporul nu dă doi bani pe el.
Cătălin Predoiu e încă mânz, nu poate duce în spate o asemenea povară, nu arată a fi un cal breaz. În schimb, cei de la putere nu-s decât nişte cabaline amestecate, puse numai pe hârjoană, fără putere de-a scoate căruţa din hleiul dâmboviţean.
Victor Ponta e după chipul şi asemănarea răpciugoşilor social-democraţi din
„Forul cabalin al ţării”; câţiva cai, doi-trei catâri, iar cei mai mulţi măgari. Prin această comparaţie nu cred să aduc vreo ofensă vreunui ales anume, cred că bietele animale ar trebui să se simtă complexate… comportamental faţă de aceşti mincinoşi. Să ne aducem aminte cum, spre sfârşit de an, „cabalinii noştri” s-au dat la mestecat
Codul Penal cu tot cu coperte, doar pentru a-şi lustrui drumul spre… raiul animalelor. A fost necesară o biciuire străină pentru a nu fi aruncaţi cu mic cu mare în Somalia.
Crin va rămâne şi pe mai departe o entitate ciudată, apărută în urma încrucişării stângii cu dreapta, un fel de catâr de mucava, ce se vrea nărăvaş, dar care nu-şi poate duce pe greabăn nici şaua de preşedinte de Senat.
CITEŞTE ŞI:
Pluguşor cu politiceni, de la Ovi la Roxi: Anul se ’nnoieşte / minciuna nu se potoleşte
Cât despre
cabalinele botoşănene, puţine lucruri sunt de spus. Cel din fruntea judeţului nu-i decât o mârţoagă, ce se crede cal de prăsilă, iar celălalt, de la municipiu, e un mânzoc nărăvaş, încă neînţărcat. Singurul cal de curse de pe aceste meleaguri e în opoziţie, deocamdată nu se lasă văzut la ochi, arareori nechează. Vă las pe dumneavoastră să le tuşaţi în continuare personalităţile şi să constataţi dacă e ceva de capul lor. Vin alegerile, e timpul să punem biciul pe ei, să nu-i mai mângâiem ca orbii!
Lucian ALECSA
[[banner]]
