Dar aș vrea să te gândești că pentru ăștia 20 de lei fiul tău o să trebuiască să dea vreo 40 de lei la stat. Și dă deja destul, de ani și ani de zile. Și nu primește nici căldură moca, nici abonament gratuit la tramvai și nici nu a stat într-un ANL cu chirie de 80 de lei. Și muncește de la 18 ani.

Nu știu ce s-a întâmplat cu tine, ce s-a întâmplat cu voi. În urmă cu 27 de ani nu v-ați lăsat mituiți de suta de lei promisă de Ceaușescu de la balcon. Și cu piepturile goale ați înfruntat gloanțe și ați dărâmat un sistem ce părea indestructibil.

Și acum închideți ochii pentru 20 de lei? Acceptați să ne fure cu milioanele de euro doar pentru că vă dă și vouă 0,000000001%? Dar la copiii voștri nu vă gândiți? Nici măcar la nepoții voștri? Chiar asta este țara în care vreți să crească?

Chiar poți accepta ca niște (ne)oameni care prăduiesc România să-și închidă singuri dosarele în timp ce fiul tău este târât prin sălilele de judecată tocmai de asemenea specimene care îți rânjesc în față: ”statul sunt eu!”?

Ce ați pățit? Unde vă este curajul? Unde vă este mândria? Unde vă este orgoliul?

Tu, tată, care în 1989 ascultai Vocea Americii riscându-ți libertatea chiar nu înțelegi că lumea în care trăim nu e aia de la Antena 3 și România TV?

Când eram copil voiam să fiu ca tine. Acum nu mai vreau...