O seară memorabilă. Un reper pentru concertele viitoare, un public de calitate.
Vineri seara, în sala Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani s-a petrecut un miracol. Altfel nu s-ar putea descrie un eveniment care, în plină pandemie, cu restricții (inclusiv verificarea celebrului Certificat verde) și alte temeri, a atras sute de melomani.
O sală cu public numeros, cum rar s-a văzut în ultimii 10 ani la Botoșani. Și nu vorbim despre concertele de Anul Nou, Crăciun, Mărțișor etc., despre care știm că au menirea de a atrage public dornic de muzică simfonică de divertisment sau arii celebre.
Succesul fusese oarecum anticipat, prezența violonistului Alexandru Tomescu pe scena botoșăneană fiind o garanție a calității concertului. La pupitrul dirijoral, Matei Pop.
Alexandru Tomescu însuși făcuse o invitație către melomani, cu doar o oră înainte de concert: ”După foarte mulți ani revin cu mare bucurie ca solist al Filarmonicii George Enescu din Botoșani. Concertul de Beethoven este printre preferatele mele. Vă aștept cu tot dragul!”, a postat violonistul pe pagina personală de Facebook.
(Foto: Facebook / Alexandru Tomescu)
Repertoriul anunțat de organizatori, L. van Beethoven – Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op. 61, și Nikolai Rimski-Korsakov – ”Capriciul spaniol”, op. 34, s-a dovedit a fi unul pe placul publicului.
Prima parte a serii a stat sub semnul viorii lui Alexandru Tomescu. Vioară care, alături de orchestra Filarmonicii botoșănene, a primit aplauzele meritate.
Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op. 61, a fost cântat pentru prima dată în urmă cu 215 ani, la Viena, pe 23 decembrie. Doar câteva săptămâni a lucrat Beethoven la acest concert, lucrare comandată de violonistul Franz Clement, dar care nu s-a bucurat de prea mare succes la premieră. Abia după 38 de ani (în 1844) concertul iese din obscuritate, fiind interpretat de violonistul de 12 ani Iosif Joachim, alături de orchestra din London Philharmonic Society condusă de Felix Mendelssohn. Este, de atunci, unul dintre cele cunoscute concerte de vioară.
”Capriciul spaniol”, op. 34, de Nikolai Rimski-Korsakov (născut în 18 martie 1844), este o lucrare care se bazează, cum se deduce și din titlu, pe melodii populare spaniole. Atrage în special, în interiorul său, prin secțiunea de percuție.
”Capriciul spaniol” (1887) este o măiestrie orchestrală impresionantă, care individualizează și unește deopotrivă. În ciuda opiniilor compozitorului, care se arăta nemulțumit de extazul criticilor sau a publicului: „Opinia atât a criticilor cât și a publicului, cum că este o lucrare magnifică din punct de vedere orchestral este greșită. Capriciul este o excelentă ”compoziție pentru orchestră”. Schimbările de timbru, alegerea designului melodic, potrivindu-se exact fiecărui instrument, scurtele cadențe de virtuozitate pentru instrumente solo, ritmul percuției etc. constituie aici însăși esența compoziției și nu doar o formă sau o orchestrație”.
Se spune despre el că se detașează drept liderul tinerei generații de violoniști români. Personalitate carismatică, profunzime a abordării, interpretare originală fără orgolii, Alexandru Tomescu a fost urmărit de sute de melomani botoșăneni într-o liniște încremenită.
Discret, smerit în fața muzicii, cu o atitudine exemplară în fața publicului, violonistul a arătat, vineri seara, că scena de la Botoșani poate fi egală cu cele din New York, Paris, Tokyo sau Amsterdam.
”Cred că nicio materie nu e mai maleabilă decât sunetul… poți să îl modelezi în mii și mii de variante, să îl colorezi într-o multitudine de feluri, să îi dai ce intensitate vrei tu. Vioara m-a ajutat să îi cunosc sunetul. Și pentru că dacă ar fi să ne luăm după Johann Huizinga, suntem toți niște ființe care se joacă - și eu încă mă mai joc cu sunetul alături de vioară: o prietenă dragă care mi-a fost mereu alături”.
”Virtuozitate, magie, balsam pentru suflet! Mii de mulțumiri tuturor!”, au fost cuvintele care au definit concertul de vineri seara.
Gheorghe Hreapcă, epigramist și meloman nelipsit de la concertele Filarmonicii din Botoșani în ultimii zeci de ani, și-a manifestat mai întâi temerile cu privire la concert.
”Aveam temeri în ceea ce privește nu atât prezența în sală, cât mai degrabă comportamentul celor care ar fi venit. Spre surprinderea mea, în acest climat politic, pandemic, lumea s-a comportat extraordinar, zeci de minute nu s-a auzit nici un zgomot, toți am stat cu răsuflarea întretăiată. Asta și datorită faptului că a evoluat Alexandru Tomescu. Vioara spune o poveste prin sunete și instrumentiștii din orchestră reacționează. Dirijorul a avut prezență discretă, fără mișcări ample, iar publicul a fost pur și simplu stană de piatră. M-a surprins că spectatorii au fost de o calitate extraordinară. M-am simțit mândru că, chiar și în aceste condiții speciale, am asistat la un asemenea concert”,
Gheorghe Hreapcă, meloman
Și am avut parte, spune Gheorghe Hreapcă, de un concert foarte greu, pe care prea puțini violoniști îl abordează, asta și din cauza întinderii concertului, aproape 40 de minute.
”Interpretare extraordinară! Intensitatea aplauzelor, durata lor… Iar Alexandru Tomescu a oferit și două bis-uri, ceea ce este foarte rar. Priveam în stânga și în dreapta, lumea aplauda frenetic, era ca o descărcare a emoțiilor trăite în concert. M-am bucurat de public, aș vrea ca mereu să fie așa o sală, oamenii să dea mai multă importanță concertelor. Calitatea spectacolului, valoarea interpretului atrag și mai mult publicul, este adevărat. Alexandru Tomescu a răspuns așteptărilor noastre.
Acest concert rămâne pentru mine un reper, o bornă. Se va vorbi multă vreme de acum încolo, va fi un concert de referință”,
Gheorghe Hreapcă
Cu un ochi probat îndelung, un alt meloman a avut privilegiul de privi concertul, prin obiectivul aparatului de fotografiat, și din culise.
Dan Mocrei este, la rândul său, un frecvent participant la concertele Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani.
”Fiindcă îmi place în mod deosebit concertul (Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op. 61) l-am reascultat în mai multe interpretări (de la Menuhin la Hahn). Despre solist, nu sunt prea multe de spus, un artist de o dedicație și disciplină artistică deosebită, a "făcut game" mai bine de 1 oră înainte de concert, nu e de mirare că rezultatul a fost excelent. Ascultând concertul, a devenit evident că colaborarea vizuală dirijor-solist e esențială, de asta am și rămas în culise. Iar alt lucru evident e că în multe pasaje orchestra funcționează "în duet" cu solistul, instrumentele dau replica de la egal cu egal cu solistul. De asta, personalitatea dirijorului e esențială”,
Dan Mocrei, meloman
În viziunea sa, de data aceasta, Matei Pop a părut copleșit de personalitatea lui Alexandru Tomescu. Însă, adaugă Dan Mocrei, ”în partea a II-a, dirijorul a scăpat de stres și a evoluat mai liber”.
Următorul concert va avea loc vineri, 5 noiembrie 2021. Dirijorul Alexandru Ganea va fi la pupitru, invitatul serii, clarineristul Sebastian Antoneac. În program: W.A.Mozart (Concertul pentru clarinet și orchestră, în la major, K. 622) și F. Mendelssohn-Bartholdy (Simfonia nr. 5, în re minor, op. 107, ”Reforma”).
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
