Pe secțiile de anestezie și terapie intensivă (ATI) ajung în general pacienții a căror viață este pusă în pericol imediat.
După stabilizare sunt transferați pe alte secții pentru tratamentul de specialitate.
Pacienții direcționați spre terapie intensivă care impresionează cel mai mult rămân copiii. Alexandru Carp este un tânăr medic specialist și coordonează acest compartiment la Spitalul de Copii.
Are deja câțiva ani de activitate și susține că fiecare zi vine cu propriile provocări și fiecare caz cu propriul impact.
Alexandru Carp, medic coordonator ATI Pediatrie
„Cazuri dificile sunt constant, atât aici cât și la Pediatrie unde sunt frecvent. Cred că la Pediatrie în ultima perioadă cazurile de intoxicație au fost cele mai răsunătoare. Intoxicații de toate felurile, de la hridrocarburi la diferite medicamente. Din fericire am reușit fie să-i tratăm pe toți, fie să-i stabilizăm pe toți cât să fie transferați într-o terapie de un grad mai înalt unde să primească îngrijirea adecvată”,
Cele mai grave sunt acele come cetoacidozice care în limbaj comun înseamnă stări de inconștiență profundă pe fondul diabetului: „Complicații ale diabetului zaharat la copii care sunt impresionante prin impactul lor. Pentru că îi vezi pentru prima dată pe copii într-o comă profundă și ulterior, după o zi, două de tratament reușesc să-și revină aproape integral, rămânând cu partea de diabet”.
Însă, probabil că partea cea mai dureroasă la astfel de cazuri medicale este faptul că părinții află la spital că fiul sau fiica lor suferă de această boală, cunoscută și ca ”boala cu o mie de fețe” din cauza simptomatologiei ascunse.
Alexandru Carp, medic coordonator ATI Pediatrie
„Da, și e cunoscut în medicină faptul că uneori prima manifestare a diabetului la copii este chiar coma cetoacidozică. E nefericit că se întâmplă așa, dar da, se poate întâmpla. Și eu fost cazuri. Cea mai mică vârstă nu știu să vă zic, cu siguranță că au fost sub doi, dar nu știu care este recordul”,
Din nefericire, specialiștii spun că această boală nu poate fi neapărat preîntâmpinată printr-o grijă excesivă a părinților ori printr-un set de analize specifice. Apare pur și simplu, pe fondul mai multor cauze.
„E o boală multifactorială, adică nu ține doar de ce au făcut părinții, ține și de genetică, ține și de mulți factori de mediu și de alimentație. Din păcate este o realitate, un ghinion pentru copiii respectivi dar sunt resurse, sunt tratamente, sunt programe care-i ajută și care pot să-i țină echilibrați până în viața adultă și chiar mai departe”
Alexandru Carp, medic coordonator ATI Pediatrie
Partea bună din toată această situație tristă este faptul că numărul copiilor diagnosticați cu această afecțiune nu este unul ridicat și se menține constant, astfel că nu putem vorbi despre un fenomen la Botoșani.
