Sfantul Ioan Iacob Hozevitul este prăznuit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an pe data 5 august.
Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este cunoscut printre sfinți pentru viața ascetică pe care a dus-o, alegând să trăiască doi ani într-o peșteră și opt ani la Mănăstirea „Sfântul Sava” de pe Valea Chedronului.
Datorită cunoștințelor medicale pe care le avea, Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) îngrijirea călugării, iar în același timp era bibliotecar și ghid.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, pe nume său real real Ilie Iacob, s-a născut pe 23 iulie 1913 în comuna Crainiceni din județul Botoșani și a fost fiul lui Maxim și al Ecaterinei, care erau oameni foarte credincioși.
La șase luni de la naștere, tânărul Ilie a rămas orfan de mamă, iar după doi ani, în 1916 a murit și tatăl său.
Rămânând orfan de ambi părinți, Ilie a fost crescut de bunica sa, Maria Iacob, care l-a inițiat în tainele credinței, învățănd-ul de mic cu rugăciunea și cu postul.
După moartea bunicii în 1923, Ilie a fost crescut de unchiul său, care avea șase copii.
A urmat primii ani de școală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) si liceul la Cozmeni Cernăuți.
După terminarea studiilor, Ilie a luat calea monahală, unde a fost primit cu multă dragoste de către starețul Nicodim Munteanu, al doilea patriarh al României la acea vreme.
În vara anului 1932, unchiul său voia să-l trimită la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pentru a deveni preot. Însă, tânărul simțind că este chemat de Dumnezeu să ducă altă viață, i-a zis unchiului său că vrea să se facă călugăr.
După un an, pe când lucra la câmp, tânărul Ilie s-a rugat la Dumnezeu ca să-i descopere calea și deodată a auzit un glas, zicând: „Mănăstirea”. Din acel moment, Ilie a fost convins că el este menit să devină preot.
După ce a terminat stagiul militar, Ilie a devenit bibliotecar la Mănăstirea Neamț, iar pe 8 aprilie 1936, potrivit obiceiului călugăresc tânărul a fost tuns în monahism și a primit numele de Ioan.
În noiembrie 1936, tânărul monah a plecat împreună cu alți doi călugări spre Țara Sfântă. După ce, timp de doi ani a trăit într-o peșteră a plecat spre Mănăstirea „Sfântul Sava”, unde a slujit timp de opt ani.
În vara anului 1952, Ilie s-a retras în peștera Chilia Sfânta Ana, unde și-a petrecut ultimii ani din viață.
Pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani, Ilie a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în pestera care și-a petrecut ultimii ani din viață.
Timp de 20 de ani, trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peștera Sfânta Ana.
Potrivit unei tradiții locale, în 1980, conducerea Mănăstirii „Gheorghe Hozevitul” a deschis peștera și a luat osemintele Cuviosului pentru a le duce în gropniță. Când a fost dezgropat, s-a constatat că trupul lui Ioan Iacob Hozevitul nu putrezise deloc.
Având în vedere cele întâmplate, pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat sub numele de „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț” cu data de prăznuire pe 5 august.
Situată în zona industrială a municipiului Botoșani, Biserica ”Sf. Ioan Iacob” a fost la început o capelă de cimitir de dimensiuni modeste, dar care primea cu căldură credincioși din tot orașul.
În anul 1922, veteranii de război au donat un hectar de teren și au înființat aici un cimitir. În anul 1927 se construiește în cimitir o biserică de lemn de dimensiuni reduse destinată slujbelor de parastas și de înmormântare. Având hramul inițial de Ziua Crucii, actuala Biserică a suferit unele modificări întrucât dimensiunile reduse nu puteau primi credincioșii care începeau să vină la sfintele slujbe din ce în ce mai mulți.
În anul 1998, un credincios din zonă, astăzi înmormântat în cimitirul parohial, Gheorghe Scarlat, cu cheltuială proprie și ajutor de alți câțiva creștini din zonă, reconstruiește capela dându-i dimensiuni mai mari. În același an, zona este declarată de către Protopopiatul Botoșani parohie cu hramul ”Ziua Crucii” (14 septembrie).
În anul 1999, luna ianuarie vine aici prin transfer preotul Ioan Iordache, care până în septembrie același an, împreună cu noii credincioși, finalizează lucrările de restaurare și pictura interioară a Bisericii. Pe 23 iulie 2000 are loc slujba de târnosire a sfântului locaș de către PS Calinic Botoșăneanul, alături de pr. protopop Lucian Leonte, dar și un sobor de preoți.
Pe 1 august 2010 este numit paroh preotul Radu Constantin Zaiț. De atunci, o nouă biserică a fost ridicată în locul celei vechi. În anul 2011, în Parohia „Sfântul Ioan Iacob“ din Botoşani a început ridicarea unei biserici din cărămidă. Modalitatea de construcție a fost una mai puțin obișnuită: ca o haină în jurul bisericii vechi din lemn.
După 37 de ani de aşteptare, barajul Vârfu Câmpului intră pe agenda Guvernului
Redacția Botoșăneanul
Nov 25, 2024
Redacția Botoșăneanul
Nov 25, 2024
Sergiu Bălășcău
Nov 25, 2024
Declarația zilei 25 noiembrie 2024
Sergiu Bălășcău
Nov 25, 2024