În sala “Constantin Brâncuşi” din incinta Palatului Parlamentului până pe 24 iunie culorile pictorului Corneliu Dumitriu încă mai conversează între ele, într-un limbaj numai de artist ştiut, frisonând privirile avide de frumos. Plăsmuirile cromatice ale pictorului botoşănean decupează din tainele lumii misterul vieţii înscris în simfonia absolutului.
Culorile pot orna un sentiment, o emoţie, pot umple sufletul de furtuni şi lumină, pot reda haosul dar şi dumnezeirea. Un roşu-crom poate acoperi spaţiul dintre viaţă şi moarte dar poate sugera şi croncănitul stingher al vulturului sau zbuciumul luminii sub furtună. Este de ajuns să-ţi deschizi imaginaţia şi să priveşti spre peisaje lui Corneliu Dumitriu şi de îndată vei simţi şuvoiul nuanţelor acoperindu-ţi lumea ta lăuntrică, angajându-ţi sentimentele şi emoţiile într-o redimensionare a absolutului.
Casele, florile, copacii îşi pierd limitele
Născute în unda meta-trăirilor culorile absorb candoare nevăzută a sublimului existenţei dar şi dangătului de clopot ce anunţă o înmormântare. Un aspect de-a dreptul uimitor în pictura lui Corneliu Dumitriu este lipsa conturului lucrurilor aşezate pe pânză; casele, florile , copacii îşi pierd „limitele” într-o baltă de nuanţe, caii hălăduiesc nestingheriţi în aburul culorilor de spui că în momentul atingerii cu privirea pogoară din laptele norilor, casele se topesc în alchimia văzduhului surprins în miezul unei furtuni cromatice. Într-o astfel de lume mirifică orice linie poate închide lumea imaginară, poate arde misterului creaţiei, de aici şi detaşarea totală a pictorului de tot ce înseamnă mărginire. Limbajul picturii e la fel de adânc ca şi cel al muzicii, şi culorile pot aprinde portative dumnezeieşti, pot alunga tristeţi sau pot acompania bucurii. Multe dintre tablourile lui Corneliu Dumitriu, la prima atingere, creează senzaţia de haos cromatic, dar în decurs de câteva minute culorile se aleg, se delimitează proiectându-ţi în suflet ceea ce de fapt ţi-ai fi dorit să vezi. Acest sentiment e indus de forţa creaţiei, de puterea de seducţie a artistului asupra privitorului sensibil.
Şi la Botoşani se nasc meri artişti
Am făcut acest timid pas în lumea cromatică a lui Corneliu Dumitriu pentru a aduce în atenţia iubitorilor de artă succesul avut de artistul botoşănean cu expoziţia „ Cer şi pământ” din sala „Constantin Brâncuşi” din Palatul Parlamentului. Criticul de artă Radu George Serafim a vorbit în faţa unui auditoriu select diagnosticând într-un limbaj lejer, dar extrem de avizat, particularităţile picturii lui Corneliu Dumitriu. Originalitatea cromatică reprezintă punctul de forţă al lucrărilor expuse. La vernisaj au fost doar iubitori de frumos, de la confraţi de zbucium artistic până la colecţionari şi privitori avizaţi. Este de ajuns să-i amintim pe pictorii Ion Grigore, Costin Neamţu şi Vitalie Butescu.
Cel mai neliniştit personaj a fost chiar nepotul pictorului, Matei, în vârstă de 3 anişori. Alături i-au fost soţia şi câţiva botoşăneni dragi pictorului, ce-şi duc viaţa tot pe tărâmul culturii; Lucia Pârvan, Dan Huţu şi Mircea Oprea. Mă aşteptam ca „ocupanţii” prin vot ai Palatului Parlamentului să facă câţiva paşi până în sala de expoziţie, să încerce să intre într-un dialog intim cu frumosul. Dintre aleşii de Botoşani doar deputatul Mihai Baltă a fost prezent la vernisaj. Este deja ştiut faptul că domnia sa şi-a arătat în nenumărate rânduri afinităţile pentru artă. A doua zi a fost prezent şi deputatul Cristian Roman, alături de alţi câţiva colegi parlamentari, care au fost impresionat de cele văzute. Deputatul Forţei Civice şi-a exprimat oful :”
Parcă personalitatea pictorului nostru e mult mai evidentă în Bucureşti decât la Botoşani, politicienii ar trebuie să se aplece mai mult spre cei care mai au curajul ca în zilele noastre să rămână conectaţi la frumos spre a ne ofere asemenea capodopere”.
Lucian ALECSA
