A luat nota 10 la examenul de titularizare, dar în județul Botoșani nu există niciun post titularizabil pentru disciplina Limba și literatura română, spune Oana Zamfirescu.

Oana Zamfirescu a explicat cum este perceput examenul de titularizare de un profesor suplinitor și a vorbit despre dezamăgirea pe care o simte față de situația de a nu avea propriul post, deși este prima pe județ, după cum a declarat într-un interviu pentru Edupedu.ro:

„Înveți mult, încerci să fii din ce în ce mai bun în fiecare an. Eu am dat a cincea oară acum. Este a doua oară când am prima notă pe județ. Înseamnă că ești dezamăgit, deși ai notă mare, tot nu ai speranță că vei găsi un loc care să fie al tău. E ciudat că ești definitiv pe un post pe care nu-l ai încă. În fiecare vară tremuri, căci te gândești că totul depinde de nota pe care o iei la examen. Uite așa te trezești în toamnă și o iei de la capăt. Urmărești cum trec lunile: în septembrie spui că ești ușurat, pentru că până în iunie știi unde ești și ai locul cât de cât bun, aproape de casă. Cu cât se apropie sfârșitul anului școlar iarăși începi să tremuri și te întrebi: la anul unde voi fi?”

În anul școlar 2020-2021, a predat la trei școli: Școala Gimnazială Nr. 10 din Botoșani, Liceul de Artă „Ștefan Luchian” din Botoșani și Liceul cu Program Sportiv din Botoșani.

„La Liceul cu Program Sportiv am avut doar 3 ore, fiindcă din norma de la primele două școli îmi ieșeau 17 ore și aveam nevoie să îmi completez norma. În ședința publică am luat cele 3 ore care erau scoase de la acest liceu. Este dificil. Eu mă consider norocoasă, pentru că cele trei școli sunt apropiate una de cealaltă. Chiar dacă aveam orele legate, eu în pauza de 10 minute alergam și ajungeam la timp la oră”.

(Prof. Oana Zamfirescu)

Este greu pentru profesorii care predau la mai multe școli care sunt la distanță, după cum a precizat Oana Zamfirescu:

„Dacă ești profesor în mai multe școli și sunt departe una de cealaltă, atunci este dificil cu programul. Uneori elevii au program de dimineață, alții au după-amiază, nu te poți deplasa în timp util. Este într-adevăr o problemă dacă școlile nu sunt apropiate”.

Elevii sunt și ei afectați, deoarece trăiesc cu impresia că sunt părăsiți:

„Te atașezi de copii și îi părăsești câteodată și după un an. E greu. Ei au impresia că îi lași, fiindcă vrei tu, nu fiindcă așa este situația. E greu, pentru că mereu colinzi prin tot felul de școli. Ești primit bine în colectiv, nu-i problemă, dar mereu simți că nu ești cu adevărat o parte din colectivul respectiv, cu toate că toți te primesc foarte frumos. Știi că timpul tău acolo este limitat și ajungi să te simți ca un om care a venit pentru un an sau doi și apoi va pleca”.

Chiar dacă a fost integrată bine de ceilalți colegi de catedră, permanent a avut sentimentul că la un moment dat trebuie să plece.

A reușit să construiască o relație deschisă cu elevii și se dedică activității didactice:

„Am observat că mă simt foarte bine în clasă, alături de elevi. Am observat că dacă îmi pregătesc lecțiile cu grijă, cu o zi înainte, nu are ce să nu funcționeze. Am descoperit că elevii văd că încerci să-i ajuți, să-i înveți și colaborează, te primesc cu zâmbetul pe buze și acest lucru contează foarte mult. Am făcut o alegere bună când m-am înscris la examen și am hotărât să intru în învățământ. Îmi place ceea ce fac. Nemulțumirea este că nu am postul meu și cine știe când îl voi avea, căci nici anul acesta nu sunt posturi titularizabile.”

Chiar dacă a luat 10 la titularizare, în continuare are emoții, deoarece știe că nu sunt posturi titularizabile și este dezamăgitor pentru un profesor pregătit.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: