1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
De 4.598 de ori a bătut Clopotul la Botoșani sub deviza ”Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Ultimul dăngănit s-a auzit în 22 decembrie 1989, când România întreagă, iar Botoșanii nu făceau excepție, scuturase deja cojocul comunist și îmbrăca haina subțire a libertății.
Organul Comitetului Județean Botoșani al PCR și al Consiliului Popular Județean, așa cum se recomanda, încă, și pe 22 decembrie, Clopotul deschidea ediția din acea zi cu ”Cuvântarea Tovarășului Nicolae Ceaușescu la posturile de radio și televiziune” care – scria în ziar - ”a fost urmărită cu vie emoție, cu profund interes și deplină aprobare de oamenii muncii”.
Și, ca să fie și mai clar, aflăm din același oficios comunist, că ”pretutindeni în Botoșani, Dorohoi, Săveni și Darabani, în fabrici și uzine, la sate”, oamenii muncii ”au ținut să dea glas, în cadrul unor adunări desfășurate în ateliere și secții de producție, în așezăminte de cultură, în școli, deplinei adeziuni față de poziția și ideile exprimate de tovarășul Nicolae Ceaușescu”. Și asta pentru că elementele huliganice încercau, nu-i așa, să atenteze la ”valorile socialismului în România”. Cu referire, fără îndoială, la Timișoara, unde aveau loc ”distrugeri de tip fascist”. Tovarășul Ceaușescu vorbea despre ”acțiuni cu caracter terorist”, organizate și declanșate ”în strânsă legătură cu cercurile reacționare, imperialiste, șoviniste și cu serviciile de spionaj din diferite țări străine”.
În centrul paginii, în chenar, trona ”Decretul prezidențial cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul județului Timiș”, semnat de asemenea de către Nicolae Ceaușescu.
Prima pagină era completată de pledoaria entuziastă a lui Gheorghe Mihailiuc, director al Băncii de Investiții Botoșani, despre ”Investițiile anului 1990, temeinic pregătite, realizate ritmic!”.
Interesant este că, chiar în noaptea de 22 spre 23 decembrie, la Botoșani se năștea un ziar nou. Se năștea… Clopotul poporului. Gazetă politică și socială, după cum se recomanda de astă dată. Anul I, nr. 1. Peste doar două numere, Clopotul poporului se așază însă sub o nouă umbrelă: Organ al Consiliului Județean Botoșani al Frontului Salvării Naționale.
Nu facem un proces de intenție, nici un studiu privind activitatea publicisticii botoșănene, în speță ziarul Clopotul din primele zile ale libertății în orașul moldav. Pentru că paginile tipărite atunci reprezintă o oglindă a timpului foarte valoroasă nu doar pentru cei care au trăit explozia, entuziasmul, spaima, fericirea acelui decembrie, dar mai ales pentru generațiile de astăzi, care nu au trăit frigul din apartamente, lipsa apei, care nu au făcut teme la lumânare sau la lampă, care nu au stat la cozi uriașe pentru alimente pe cartelă.
De aceea, a vorbi despre tone de mâncare, despre benzină la liber, curent electric berechet, căldură însemna culmea libertății. Impresionantă precizarea cu privire la preparatele din carne și lapte!
Aflăm astfel, pe 28 decembrie 1989, de la Victor Poplauschi, directorul Consiliului industriei Alimentare, că s-au pus la dispoziția populației 110 hl lapte, 50 hl produse lactate, o tonă de unt, 3 tone de brânzeturi, o tonă de lapte praf, 3 tone de carne, 9 tone de preparate din carne, 3 tone conserve, 80.000 de ouă, 6 tone carne de pasăre. De asemenea, 60 tone pâine, 25 tone mălai și 10 tone produse zaharoase. Plus o veste bună pentru consumatori: ”Preparatele din carne și lapte nu mai conțin adaosuri și înlocuitori. În sfârșit am scăpat de surogate!”.
Furnizarea energiei electrice nu întâmpină nici un fel de greutăți, iar căldura din apartamente se asigură conform programului de iarnă, aflăm de la Ioan Luchian, inginerul-șef al IRE.
Dispeceratul Formației de distribuire gazelor naturale anunță, de asemenea, că presiunea gazelor naturale livrate consumatorilor casnici a ajuns la normal.
Posesorii de autoturisme au parte și ei de un adevărat șoc: pe măsura sosirii din rafinării, benzina se va livra la liber.
Voluntarii se îngrămădesc și ei să vină în sprijinul celor în suferință. Astfel, prin contribuția lor, sunt disponibile 400 flacoane de sânge pregătite să salveze vieți.
Ziarul Clopotul poporului consemnează, de altfel, o poveste căreia scriitorul Dorin Baciu îi oferă și încărcătura emoționantă: Un copil de 12 ani, din Botoșani, auzind apelul rostit la Televiziune, s-a prezentat la Centrul de recoltare a sângelui. ”Vreau să donez sânge pentru răniți”, a spus el. A fost sfătuit să revină peste șase ani. ”Nu va mai fi nevoie”, este concluzia jurnalistică a lui Dorin Baciu.
O altă imagine care ilustrează întocmai atmosfera acestor zile este din 22 decembrie. Tot Dorin Baciu: ”În ziua de 22 decembrie, când cetățenii municipiului distrugeau în Piața Teatrului simbolurile sacratizante ale ceaușismului, un om s-a urcat pe acoperișul Teatrului. Avea în brațe un copil de doi ani și alături pe soția lui. Voia să-I urce cât mai sus spre lumină. De-acum înainte, lumina va fi între noi și în noi”.
De altfel, lumina acelui decembrie nu a rămas nici ea neobservată, chiar dacă aproape nimeni nu vorbea încă public de Crăciun, ci vag despre ”Ajun”, Dumnezeu era doar ”bunăvoința divină”, iar bradul era și el, încă, Pomul de Anul Nou: ”Ați observat, fără îndoială, că în toate zilele revoluției a fost soare de primăvară. Ca și cum o bunăvoință divină ar fi coborât peste români. (…) Mergeți în Piața Teatrului. Veți vedea un pom de Anul Nou și veți putea închina un gând de recunoștință celor care au murit pentru noi”.
O altă imagine pe care o extragem din acel decembrie botoșănean, consemnată de asemenea în presa liberă: în seara de Ajun, copiii Botoșanilor au ieșit pe străzi și au cântat la ușile oamenilor:
”Steaua sus răsare,
Ceaușescu moare,
Steaua strălucește
Și el putrezește.
Tirana Elena
Își așteaptă moartea,
Iar copiii lor
În celulă mor…”
Până și cel care consemnează se arată cutremurat de versurile cântecului: ”Cuvinte înspăimântătoare în gura unor copii, dar cuvinte drepte împotriva celor care au vrut să le ucidă copilăria. Cuvinte cerute de multumilitul popor român și de istoria noastră atât de tragic rănită”.
Botoșănenii sunt încă sub impactul emoției. Istoria i-a luat pe nepregătite. Florin Dupir scrie și el la ziar: ”Nu-mi vine a crede că tot aici unde, nu de mult, cu ură în suflet aplaudam minciuna, ticăloșia, disprețul, astăzi aplaudăm libertatea neamului”.
Din când în când, euforia și entuziasmul sunt tăiate precum maioneza în lipsa vitalizantă a lămâii: nu uitați să mai și munciți:
Și ca să nu ne imaginăm că Botoșaniul tot era cu ochii pe televizor, aflăm că, da, se mai și muncea. La Stăuceni, de pildă, chiar și în zilele de Crăciun. Iar președintelui cooperativei, Dorin Andronache, nu îi vine să creadă: ”Pe cinstite! Am schimbat rația de furajare și rezultatele se văd”.
Și la Hudești, comuna unde existau la acea vreme patru ferme zootehnice, activitatea era în toi.
Și, minune! De la 22 decembrie 1989, în producția de lapte în fermele de stat a crescut la zi cu 9 hectolitri. Datele sunt confirmate de ing. Radu Jalbă, de la Trustul IAS Botoșani. Tot în creștere era și producția de la ferma de vaci Ștefănești, dar și la cea de la Drăgușeni.
Iar vestea cea mare, scrie cronicarul de la Clopotul, era că ”veniturile obținute nu vor mai îngroșa conturile dictatorului, ci aparțin producătorului”.
În gălăgia libertății decembriste, un anunț își face loc în conștiința publică, unul care nu seamănă parcă cu nimic și care iese din tiparul entuziasmului muncitoresc:
Foarte scurt, încadrat la categoria ”Bucuria libertății. Scrisori adresate Consiliului Județean al Frontului Salvării Naționale”, găsim înșiruite și două fraze care poartă două semnături - Pr. Grigore Diaconu și Pr. Teodor Candrea:
”Frați creștini, Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Isus Hristos, sărbătoare a întregii creștinătăți, ne oferă din nou prilejul să fim împreună la rugăciune în sfintele noastre biserici, să mulțumim lui Dumnezeu că ”a făcut milă cu poporul său” și a trimis în lume pe Unul – Născut Fiul Său ”să se nască și să crească, să ne mântuiască”. Cerul și pământul s-au unit astăzi, născându-se Hristos, Dumnezeu a venit pe pământ și omul la cer s-a suit”.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
