Totul a plecat de la câteva steaguri secuieşti arborate ostentativ în şase instituţii din Târgu Mureş. Pentru cetăţenii acestor locuri ar fi trecut neobservate dacă nu s-ar fi sesizat „reprezentantul Guvernului în teritoriu”, adică prefectul judeţului

În weekend-ul trecut mass-media  de la noi a avut de dezbătut un subiect” incitant” pentru naţionalişti şi mai puţin interesant, dacă nu chiar indiferent, pentru adepţii globalizării. E vorba de războiul drapelelor secuieşti. Şi uite aşa, Corneliu Vadim Tudor, din om politic, a ajuns mare analist politic, a gâfâit pe la mai toate televiziunile predând lecţii de istorie. Numai că acestea purtau amprenta naţionalist– comunistă de altădată, înscrisă cu litere de-o şchioapă în  manualele de istorie ceauşistă. Vai, mai sunt profesori de istorie care şi astăzi le consideră actuale mutilând conştiinţele elevilor! Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba! Modul cum a fost abordat subiectul pe la unele televiziuni m-a trimis cu gândul la evenimentele din martie 1990, pe când securiştii din jurul bolşevicului Ilici, Gelu Voican Voiculescu şi Virgil Măgureanu, au pus-o de-un conflict interetnic sângeros. Gestul lor nu va putea fi uitat uşor de oamenii din Târgu Mureş, indiferent că-s maghiari sau români. Oricum, acum o astfel de manipulare nu ar mai fi putut avea loc, cadrul democratic e cu totul altul, braţul dezinformatorilor de serviciu s-a ofilit, iar oamenii simpli refuză să mai muşte atât de uşor din gogoşile politicienilor.
Ciudat. Şi de data această „războiul  interetnic” a fost declanşat de factorul politic, de cel extern, de însuşi premierul Ungariei, Viktor Orban, nimeni altul decât naţionalistul de serviciu al Uniunii Europene. Gestul lui poate fi privit ca o reacţie a disperării, să nu uităm că vine înaintea unei campanii electorale,  când un politician cu experienţa lui se foloseşte de toate muniţiile din dotare pentru a-şi atinge scopul. Dar, poate că obrăznicia acestuia n-ar fi avut ecou dacă nu ar fi fost întreţinută şi de extremiştii maghiari din Ţinutul Secuiesc. Totul a plecat de la câteva steaguri secuieşti arborate ostentativ în şase instituţii din Târgu Mureş. Pentru cetăţenii acestor locuri ar fi trecut neobservate dacă nu s-ar fi sesizat „reprezentantul Guvernului în teritoriu”, adică prefectul judeţului. Dezbaterile ce-au urmat au avut tot felul de promotori, de la inşi insignifianţi, care îşi dădeau cu părerea de dragul de a fi luaţi în seamă, până la persoane responsabile politic. Şi cum ungurii până nu-s fuduli nu se simt de ajuns de prezenţi în Europa, iaca, s-a trezit vorbind în dodii până şi ambasadorul Ungariei de la Bucureşti. Individul pare a fi lipsit de la lecţiile de diplomaţiei, a dat-o şi el pe arătură, a încercat să inflameze şi mai mult spiritele. Nu i-a reuşit.  Cum era şi firesc premierul Victor Ponta a luat atitudine, a părut uşor iritat de situaţie, dar fiind în cârdăşie cu Kelemen Hunor în cele din urmă a dres subtil busuiocul. Cu toate astea conflictul încă mocneşte, departe de a se fi stins. Focul poate izbucni oricând, oxigenul ce întreţine arderea este tot din zona politicului, de asta nu-i bine să laşi chibrituri pe mâna mucoşilor.
Asemenea conflicte, care n-ar mai trebui să-şi găsească locul în mileniul trei într-o Europă pe cale de a deveni un stat federal, dă apă la moară pigmeilor politici şi naţionaliştilor epidermici, care–şi eliberează veninul prin tot felul de vorbe de clacă.
Lucian ALECSA
VEZI ŞI:
 Şefimea la sărutat steagul & directori „uselizaţi” la Drapel VIDEO & GALERIE FOTO