Născut în Vorniceni, județul Botoșani, a plecat la Domnul într-o zi de 11 mai. A trăit în Muntele Athos 78 de ani dintre cei 95 pe care i‑a petrecut în astă lume.
”Cine‑i cunoaşte pe greci (şi se teme de darurile lor!) ştie că ei anevoie laudă pe cineva. Dar să mai aibă şi evlavie la un om de alt neam este chiar lucru de mare mirare. În toată viaţa mea doar de două ori mi‑a fost dat să mă uimesc de evlavia lor, la tot atâţia monahi din neamul nostru: când toţi călugării de la Simonos Petras au venit după cuvânt de învăţătură la avva Petroniu Tănasă Prodromitul şi acum, când am văzut atâţia aghioriţi de neam elin veniţi să‑l cinstească pe avva Dionisie Ignat”, dă mărturie Arhimandrit Atanasie Prodromitul, vorbind totodată și despre despre smerenia acestui monah aghiorit botoşănean.
Stareţul Dionisie Ignat a fost unul dintre cei mai experimentaţi părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte, deopotrivă pentru monahii români, greci sau de alte neamuri, dar şi pentru miile de pelerini din întreaga lume, care au căutat să găsească la Colciu linişte sufletească şi sfat duhovnicesc.
Bătrânul Dionisie a trecut la cele veşnice pe 11 mai 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani i-a petrecut în Sfântul Munte.
Părintele Dionisie Ignat s-a născut în 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din județul Botoșani, într-o familie de țărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an și ceva.
Din cauza condițiilor vitrege din timpul Primului Război Mondial și de mai apoi, tânărul Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, și doi ani de școală profesională.
Fiind foarte apropiat de fratele sau Gheorghie, mai mare decât el cu zece ani, Dumitru l-a urmat în viața monahala, mai întâi în România, începând din 1923, și apoi la Muntele Athos, trei ani mai târziu. În timp ce Gheorghie a primit numele de Ghimnazie la Schitul Măgura din Moldova, unde a fost hirotonit ierodiacon, Dumitru avea să devină monah în Muntele Athos.
Cei doi frați au intrat în Sfântul Munte în ziua de 6 septembrie 1926, împreună cu încă doi tovarăși, veniți și ei de la Schitul Măgura. Dumitru avea pe atunci doar 17 ani.
În 1927 Dumitru este tuns călugăr cu numele Dionisie, iar în 1931 este hirotonit ierodiacon. După moartea starețului lor, părintele Sebastian, frații Ignat merg în 1933 la Chilia "Sfântul Tihon din Zadonsk" din Capsala, condusă de Starețul Ghedeon Chelaru. Împreună cu acesta vor prelua din 1937 Chilia "Sfântul Gheorghe" din Colciu, pe care au refăcut-o din temelii și de care Părintele Dionisie nu se va mai despărți niciodată. Este făcut ieromonah în 1937 la Chilia "Sfântul Tihon" de către Episcopul Sfântului Munte, Ierotei, iar duhovnic devine în 1945.
Decenii la rând Bătrânul Dionisie s-a nevoit în tăcere urmând exemplul de viață al fratelui său, Părintele Ghimnazie, care ajunsese la o mare sfințenie înainte de sfârșitul său pământesc, în 1965. După moartea Părintelui Ghedeon Chelaru, în 1979, Părintele Dionisie a devenit conducătorul chiliei, avându-l alături pe schimonahul Ioan Sova, celor doi adăugandu-li-se în următoarele decenii și alți viețuitori.
Bătrânul Dionisie a trecut la cele veșnice în 11 mai, 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuți în Sfântul Munte.
Părintele Ignat a avut un rol foarte important în apropierea Prințului Charles de România, și mai cu seamă de ortodoxie.
La scurtă vreme după ce a venit prima dată în România, Prințul Charles a ajuns la Muntele Athos. Era în Săptămâna Luminată, după Sfintele Paști din anul 2000. Prințul britanic a mers la Mănăstirea Vatopedu, unde stareț era Părintele Dionisie Ignat, "bătrânul și orbul".
Bătrânul duhovnic l-a primit cu mare cinste pe prinț.
"Nu sunt ortodox, dar sunt creștin și respect cu sfințenie pe Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul tuturor", a dat mărturie de credință Prințul Charles în fața Părintelui Dionisie. O dragoste mărturisită cu evlavie. Și deloc întâmplătoare, pentru că prințul a continuat: "De când am vizitat Biserica Ortodoxă, în sufletul și în inima mea s-a instalat o adevărată bucurie sufletească, mai mult ca înainte de a cunoaște această Biserică".
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
