Angajații pot deveni victime la locul de muncă, dacă nu își cunosc drepturile garantate de lege.
Nevoia acută de forță de muncă, în special în perioadele de vârf de activitate, îi împinge pe antreprenori să recurgă la soluții nelegale prin care le forțează mâna angajaților, neștiutori ai drepturilor garantate de lege, să rămână să lucreze o perioadă de timp.
Angajații nu pot fi forțați să lucreze dacă nu vor și au doar obligația de a respecta preavizul, care e valabil, oricum, doar dacă angajatorul a plătit salariul, orele suplimentare și și-a îndeplinit celelalte drepturi asumate prin contract, scrie Newsweek.
Libertatea muncii este garantată de Constituție și nimeni nu poate fi obligat să muncească într-un anumit loc de muncă, potrivit Codului muncii.
De aici, și dreptul lucrătorilor de a pleca de la un loc de muncă, fără să dea nicio explicație, adică fără să-și motiveze decizia; înseamnă inclusiv dreptul de a pleca fără să respecte preavizul, de azi pe mâine, atunci când nu este plătit sau când angajatorul nu-și îndeplinește alte obligații asumate prin contractul individual de muncă - chestiune de asemenea prevăzută de Codul muncii.
În contextul unei acute crize de personal, în special în anumite perioade din an când activitatea firmei este una intensă, angajatorii trebuie să știe că nu au voie să le restricționeze angajaților dreptul de a demisiona, iar asta înseamnă inclusiv prin impunerea acoperirii unor prejudicii în caz de demisie.
Concret, clauzele prin care angajații sunt puși să plătească diverse sume de bani (costurile cazării, procent din încasările pretins pierdute etc.) dacă pleacă mai devreme de o anumită dată ori înainte de terminarea contractului pe periodă determinată nu sunt permise de lege.
Dacă în contract a fost stipulată o perioadă de probă, desigur, angajații pot pleca oricând înăuntrul acelei perioade, printr-o simplă notificare și fără perioadă de preaviz.
Când nu există perioadă de probă stipulată, angajații care demisionează trebuie să respecte preavizul. Cu toate acestea, sunt numeroși angajați care pleacă fără să respecte acest preaviz, depunându-și demisia și considerând că nu mai au nicio obligație față de angajator.
În mod normal, angajatorul are posibilitatea să-l cerceteze disciplinar pentru absența nemotivată de la serviciu, iar acesta va ajunge să fie, de fapt, concediat disciplinar.
Tocmai acest risc al angajaților ce pleacă fără să respecte preavizul vor să-l diminueze angajatorii care le pun pe masă lucrătorilor, pe lângă contractul de muncă, un angajament de semnat care să-i facă buni de plată în cazul în care pleacă mai devreme decât se încheie nevoia antreprenorului pentru mâna lor de lucru.
Asta însă echivalează cu ideea de îngrădire a dreptului la muncă, întrucât angajatul care pleacă mai devreme, chiar și dacă ar avea motive întemeiate să o facă, se crede obligat la plata unor sume de bani cu titlu de daună.
Răspunderea patrimonială a angajaților este și ea stipulată în Codul muncii, unde scrie că aceștia răspund pentru „pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.
„În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării”,
prevede Codul Muncii.
Nici prevederea ce stabilește că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie nu îl poate îndreptăți pe angajator să îi pună pe angajați să semneze pentru repararea pagubei dacă-și dau demisia mai devreme de X moment.
„Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii”,
prevede Codul Muncii.
Poate angajatorul să ceară banii pe cazarea asigurată angajaților în perioada în care aceștia au lucrat pentru acesta? Desigur că nu.
Angajatorii se asigură că își acoperă așa-zisele daune prin operarea unor rețineri salariale - angajatul care pleacă fie își primește doar o parte din salariu, fie deloc.
Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
Iar reținerile cu titlu de daune „nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă”.
(Sursa foto - TrMd)
