Unul dintre cei mai importanți poeți s-a stins din viață noaptea trecută. Născut pe pământ botoșănean, trăitor în munți, într-o discreție și o eleganță a spiritului rar întâlnite.
S-a stins din viață poetul Vasile Zetu. Născut pe 17 ianuarie 1949, în localitatea Dersca, judeţul Botoșani, a fost unul dintre cei mai discreţi poeţi ai generaţiei sale. Trăitor în munţii Bucovinei, a activat o viață ca învățător la Crucea, în judeţul Suceava.
La Editura Junimea urma să îi apară o carte de excepție, ”Port în spate fântâna secată”.
”Poezia lui Vasile Zetu s-a decantat în timp până la expresivitatea din acest volum de excepție, în care cuvintele virtualizează materia, ăi absorb energia. Trăitor într-un spațiu în care cerul se face fluviu și pădurea se face cărare, în intimitatea Bucovinei, Vasile Zetu transferă poeziei sale toată prospețimea pe care sufletul o percepe ca pe o mare bucurie de a trăi. (…) Ca orice poet adevărat, Vasile Zetu face o mărturisire fără echivoc: această poezie este a ta, cititorule”, scrie Adrian Alui Gheorghe pe coperta cărții, o carte pe care Vasile Zetu nu a mai apucat să o vadă tipărită.
A debutat târziu, dar volumele sale de versuri au cucerit critica literară, iar premiile obţinute nu au făcut decât să confirme valoarea poemelor semnate de Vasile Zetu. Debutul se petrecea în 1988, cu "Roua lăuntrică (psalmi)", ediţie bilingvă, română şi franceză, apărut la Editura Cuvântul nostru, Suceava. Volum ce a obţinut Premiul pentru debut al Fundaţiei Culturale a Bucovinei şi Premiul Gavril Rotică la Festivalul de literatură Magda Isanos – Eusebiu Camilar, Suceava, 1999. De atunci, toate volumele publicate de Vasile Zetu s-au bucurat de aceeași apreciere entuziastă a criticii literare.
De atunci au urmat alte și alte cărți, toate sub mantia unui poet de o extraordinară sensibilitate literară. A fost membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni din 2001, şi al Uniunii Scriitorilor din România din 2006, dar şi membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor din Ţinutul Dornelor.
Un parcimonios al cuvântului, dar de o forţă sugestivă aparte, Vasile Zetu și-a construit poemele sculptând sensurile până la simbol. Astfel că, la limita haiku-ului uneori, dar fără structura complexă a acestui gen literar, păstrând însă nota iniţiatică, poemele lui Vasile Zetu îşi păstrează puritatea şi respirația profundă a unui haiku.
Bine conturat în literatura ultimelor decenii, poezia sa transcende lumea exterioară dezertând astfel din realul cotidian, pentru a-şi face loc într-un spaţiu ideatic, transfigurat, dar bine poziţionat in raport cu spiritul şi starea poemelor sale. O esenţă poetica pură, concentrată într-o zonă a trăirilor discrete, dar solare şi vizionare, de o solemnitate cuminte, un poet modern fără a fi modernist în sensul clar al curentului, Vasile Zetu a manifestat lăuntric o geografie poetică aparte, un mister lipsit de ocultism sau umbre.
Plecarea lui Vasile Zetu ne lasă mai săraci în poezie și mai singuri în spirit.
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
Urmărește-ne și pe Google News
