Toamna e anotimpul numărării bobocilor şi recoltării roadelor. În România se întâmplă şi unele lucruri trăsnite, odată la doi, trei sau patru ani toamna se numără voturile. Când ceaţa începe să ne estompeze vederea şi când bruma anunţă frigul, politicienii noştri ne trimit la urne să le… acordăm tot sprijinul.
În urmă cu doi anişori, păcălicii din USL erau în stare să ne ofere şi raiul pe pământ pentru un vot. A doua zi după ce s-au văzut aburcaţi la putere au uitat de promisiuni, lăsându-ne cu gurile căscate şi cu buzunarele goale. De două luni lucrurile au luat întorsătură magică, e de ajuns să întinzi mânuţa că de îndată o ai plină. Pensionarii, cei mai năpăstuiţi electori, au primit două–trei scovergi şi foarte multe promisiuni, şi au şi trecut să-l aplaude frenetic pe premier.
Victor Ponta, drept răsplată, ar fi în stare să le cânte „babacilor”, până în ziua alegerilor, în ritm de manea:
”Îţi dau zile de la mine / votul vostru mi se cuvine / vă iubesc la disperare / nu mai vreau zile amare”. Este pregătit să-l ia la braţ şi pe Adrian Minune. Mă miră că şi mulţi dintre profesori muşcă din momeala premierului, uitând că la anul aceste gesturi populiste vor fi decontate tot din buzunarele lor. Cu toate astea, Victor Ponta mizează cel mai mult pe ultraşii social-democraţi din mediu rural, aici orice slogan merge, chiar şi unul cu nuanţe iliesciene:
„Când Victoraş apare / soarele răsare!”. Puţini au sesizat că pe timpul grandioasei lansări a lui Victor Ponta, de pe Arena Naţională, s-au auzit ropote de aplauze şi dinspre Ghencea. Da, din mormintele soţilor Ceauşescu. O vorbă înţeleaptă spune:
“O sută de berbeci, conduşi de un leu, ajung o sută de lei; o sută de lei, conduşi de un berbec, ajung o sută de berbeci”.CITEŞTE ŞI:
SCRIE SCRIITORUL despre bruma de trădători căzută peste Primărie: Șopârlisme politice și limbaj de lemn, plin de așchiiÎn PSD obrăznicia nu are limite, toţi aleşii se dau lei-paralei, fie că sunt primăraşi semianalfabeţi, fie că sunt parlamentari cu caş la gură, care de vreo doi ani gânguresc minciuni şi bazaconii, sau proaspeţi traseişti. Poate că minciuna le mai poate fi iertată, e singurul demers politic ce merge de minune la români, în schimb, vanitatea e un gest anticreştin, greu de tolerat chiar şi de cei cu minte mai puţină. Trufia este calea nimicniciei şi pierzaniei. Este una dintre gravele maladii ale sufletului omenesc. Doamna deputat doctor Ciofu Tamara umblă cu nasul pe sus, de spui că-i vedetă de Hollywood, iar doamnei senator Doina Fedorovici nu-i mai ajungi nici cu prăjina la nas, se vede un fel de Eva Peron, dar fără… un Peron alături. Odată ajunşi la putere, asemenea indivizi uită că viaţa de politician este efemeră, cu cât te umfli mai mult în pene, cu atât căderea devine mai periculoasă şi bufnitura mai zgomotoasă. Dacă tot am început textul cu-n citat despre… berbeci, îl voi sfârşi cu o secvenţă din „Odiseea” lui Homer: luptătorul Ulise, la îndemnul profetului Tiresias, taie capul berbecului preferat spre a-l oferi drept jertfă zeilor. Înclin să cred că Victor Ponta, după alegeri, se va trezi în blana unui berbec, va fi decapitat de colegi fără milă, în numele social-democraţiei dâmboviţene.
VEZI ŞI:
Precampania de la Botoșani, văzută la București : Țurcanu cu ie și Flutur în costum bavarez Neamţul
Klaus Iohannis e veriga slabă a dreptei, e mai balcanic în tot ceea ce face decât orice băştinaş şi mai defazat decât orice alt candidat de pe acelaşi palier politic. Şi apoi, nu le are deloc cu verbul, discursul său politic e de-o liniaritate adormitoare. Cei care l-au însoţit pe neamţ la masă la Restaurantul „Rapsodia”, când a fost să se lanseze şi la Botoşani, au observat un lucru puţin obişnuit. Candidatul dreptei fărâmiţa pâinea în ciorbă. Pe timpul spiciului său de la Casa Sindicatelor au reuşit să se dezmeticească şi să-i decripteze gestul: o făcea ca să nu deschidă gura de două ori. După cum se anunţă, va fi o toamnă cu năbădăi, foarte capricioasă din punct de vedere politic. Şi nu numai.
Lucian ALECSA 
Urmărește-ne și pe Google News
