Nu de mult primarul Botoşaniului a fost declarat cel mai bun edil de municipiu din Regiunea Nord- Est. Aspect ce n-ar trebui să mire pe nimeni, nici chiar pe cei din opoziţie, singurul căruia i s-a pus un nod în gât la aflarea veştii a fost doctorul Gabriel Oprişanu, apropiaţii spun că după o scurtă criză de isterie l-ar fi luat şi cu leşin, şi cum e normal să ne preocupe  sănătatea domniei sale precum şi pe el îl preocupă sănătatea celor cu văzul slăbit îi sugerez să caute un alt culoar pentru alegerile de la anul, că altfel e perdant înainte de a lua startul şi poate păţi cine ştie ce nenorocire. Pe zi ce trece municipiul îşi schimbă fizionomia, dacă acum câteva luni acelaşi doctor nu putea respira ritmic din cauza prafului de pe şantier, acum îl apucă sughiţurile când vede cum se finalizează lucrările, poate că, până la urmă, undeva prin centrul istoric să i se rezerve un spaţiu pentru universitatea pe care intenţionează s-o facă, cică şi-ar dori ca studenţii să fie tinerii fără bacalaureat, conform impulsului legislativ denumit simbolic” Abrambureala”, iniţiat de colega lui de partid Ecaterina Andronescu. Pe cât de bun edil este Cătălin Flutur, pe atât de bun este şi ca politician, vorba unui primar din opoziţie: „între Flutur şi noi restul primarilor din judeţ există zece locuri libere, atât pe plan politic cât şi administrativ.”
Cătălin Flutur e la al doilea mandat de primar cu şanse mari să-l câştige şi pe al treilea, în plus, pot spune fără nici un dubiu că domnia sa a mai trambulinizat  în prima linie politică câţiva gură-cască, în plus, nu-i lipseşte nici comportamentul de politician abil: este extrem de echilibrat în declaraţii, nu aruncă promisiuni deşarte,  niciodată nu-şi loveşte adversarul după ce acesta e în genunchi. Poate că aceste lucruri nu trebuiau reiterate, sunt destul de evidente, vreau să vin însă cu o observaţie, domnia sa greşeşte atunci când îşi oferă imaginea la bătaie, lăsând nişte anonimi şi nişte duplicitari să i-o paraziteze, aşa în văzul lumii. Există riscul ca într-o bună zi, hrănindu-i pe atâţia, uneori fără nici un discernământ, să rămână fără „ sânge”, să se usuce de la sine. Sunt mulţi care atunci când dau de călduţ în marsupiul politic pus la dispoziţie cu atâta generozitate de Cătălin Flutur nu mai vor sub nici un chip să-l părăsească, dar mai sunt şi dintre aceia care după ce se văd cu caş la gură încep să-i composteze imaginea şi să-l înjure pe la spate. Oricât de mărinimos ar fi, cred că e timpul să-şi lase colegii de partid să se descurce singuri, aşa copăcel-copăcel sunt convins că unii vor reuşi, în schimb cei mai mulţi vor ajunge de unde au plecat,  într-un sinistru anonimat.
Lucian ALECSA