Figura lui Gheorghe Eminovici, învăluită în mister

Este prezentat de critici şi de poet în culori alternative, oscilând de la dispreţul pentru un tată prea autoritar, până la respectul pentru un părinte care a încercat să-şi educe la cel mai înalt nivel copiii.

Unul dintre cele mai controversate personaje din viaţa şi copilăria poetului Mihai Eminescu a fost propriul său tată, căminarul Gheorghe Eminovici. Părintele marelui poet este prezentat în nuanţe diferite, atât de cel mai cunoscut copil al său, Mihai Eminovici, cât şi de biografii poetului, care în felul acesta şi-au extins cercetările şi asupra tatălui, scrie Adevărul.

Cu toate acestea, figura lui Gheorghe Eminovici este învăluită parţial în mister, istoricii literari încercând în numeroase lucrări de specialitate să facă lumină şi în cazul genealogiei Eminovicilor, dar şi în ceea ce priveşte adevărat influenţă a căminarului asupra fiilor săi, în special asupra lui Mihai Eminescu.

Tatăl lui Eminescu, imigrant sârb sau suedez?

Prima controversă în ceea ce-l priveşte pe Gheorghe Eminovici este în legătură cu originea etnică a căminarului. Tatăl lui Eminescu s-a născut la 10 februarie 1812, în satul Călineşti (astăzi în judeţul Botoşani), aproape de Ipoteştiul copilăriei lui Mihai Eminescu. Unii cercetători bănuiesc că Gheorghe Eminovici ar fi fost de neam sârbesc, luând în considerare această ipoteză datorită însemnărilor din ”Arhondologia Moldovei” a paharnicului Sion, de la începutul secolului al XIX lea.

„Despre Gh. Eminovici, scrie paharnicul Consantin Sion: «Şîrb, pripăşit în ţară, după introducerea reglementului, şi ridicat la boierie de către Mihai Vodă»",

scria reputatul eminescolog I.D. Marin în lucrarea sa ”Eminescu la Ipoteşti”.

Totodată din însemnările celui mai mic fiu al căminarului, Matei Eminovici, reiese că de fapt familia Eminovicilor este de origine suedeză.

„Gheorghe Eminovici ar fi fost nepot de fiu al unui invalid, ofiţer de cavalerie, din oastea lui Carol al XII-lea, regele Suediei, care, scăpând din catastrofa de la Poltava(n.r. bătălia a avut loc în 1709), se stabilise în oraşul Suceava”,

scria Matei Eminovici.

Majoritatea specialiştilor au ajuns însă la concluzia, avansată în primul rând de George Călinescu, că Gheorghe Eminovici era un simplu copil de ţăran din Călineşti. Nu orice fel de ţăran însă, ci unul cu şcoală, dascăl la biserica din sat.

”Fecior mai mare al lui Vasile, dascălul din Călineşti”,

scria George Călinescu în ”Viaţa lui Mihai Eminescu“.

Boier ager la minte şi dornic de funcţii

După cum o arată biogafia sa, viaţa copilului de ţăran din Călineşti a fost o continuă luptă şi alergătură după funcţii şi avere. Satul natal şi nici coarnele plugului nu reprezentau o atracţie pentru Gheorghe Eminovici. Dorea să ajungă asemeni boierilor pe domeniile cărora slujiseră strămoşii săi. Ambiţia i-a fost nemăsurată, arată parcursul vieţii. Copilul de ţăran nu s-a omorât prea mult cu cartea, dar a învăţat suficient cât să-şi depăşească condiţia.

„Fiind băiat de cântăreţ în strană, adică de om mai cu învăţătură, îl vedem învăţând carte, vreo trei ani, la dascălul Ioniţă din Suceava... Trebuie să fi fost ager la minte, în stare să prindă multe, ca atâta lume veche sau fără şcoală, din simpla experienţă, şi deloc doritor să se întoarcă la sapă, deoarece boierul Ioan Ienacaki Cristea de la Costâna îl ia în slujba sa, desigur pentru oarecare treburi cancelăreşti. Avea scriere citeaţă şi condei cult, expresie potrivită pentru abstracţiile administrative”,

scria Călinescu.

Ajuns în preajma boierilor, Gheorghe Eminovici, prin isteţimea sa, a reuşit să se facă remarcat. Nu a lipsit însă şi supunerea, obişnuind să nu iasă din cuvântul mai-marilor, pe care-i numea cu umilinţă ”milostivul stăpân”. Cu supunere şi isteţime ajunge în graţiile boierilor Jean Musteaţă şi Alexandru Balş.

Relația dintre Gheorghe și Raluca Eminovici, marcată de abuz

Soția acestuia, Raluca Eminovici era o fire sensibilă, timidă, visătoare care contrasta evident cu caracterul Lui Gheorghe Eminovici. Acesta era o fire practică, autoritară și zeflemitoare. În acest context, viața conjugală, ca de altfel întreaga sa existență, după căsătorie, a fost foarte grea, plină de silnicii.

Evlavioasă, Raluca Eminovici se consola în biserica de lemn, construită la Ipotești din banii ei de zestre. Gheorghe Eminovici este descris ca un bărbat violent și abuziv.

Așa cum arată George Călinescu, dar și amintirile din vremea respectivă, Raluca Eminovici a avut o viață chinuită, lăsată singură să aibă grijă de copii. Cu toate acestea, mama lui Eminescu a rămas cunoscută ca o persoană iubitoare și plină de bunătate față de copii.

Soarta mamei lui Mihai Eminescu l-ar fi afectat profund, mai ales că Raluca ar fi dus o viață foarte grea, alături de soțul ei, Gheorghe Eminovici, spun o serie de specialiști.

Mai mult decât atât, viața conjugală și tragediile repetate care au marcat familia Eminovicilor i-ar fi grăbit sfârșitul acesteia.

Marele poet național i-a adresat câteva rânduri tatălui, care ar putea reda cum a perceput relația dintre cei doi.

„Dacă nu ţi-am scris până-acum, cauza a fost neîncrederea cu care întâmpini orice voinţă proprie a oricărui din fiii dumitale, neîncredere augmentată de privirea formalistă ce-o ai despre lume, după care orice om care nu caută numaidecât a se chivernisi, după cum o numeşti d-ta, trebuie să fie un om de nimic. Eşti un părinte nenorocit – adevărat. Dar eşti nenorocit mai mult pentru că vrei ca fiecare să trăiască şi să-şi măsure paşii după cum doreşti d-ta"

a scris Mihai Eminescu.