În prima vineri după Paști, credincioșii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Tradiția creștină îi adună la biserici pentru a lua parte la sfințirea apei, cunoscută și ca Aghiasma Mică. În Botoșani, lăcașul sfânt care poartă numele sărbătorii a strâns în jurul zidurilor groase sute de oameni veniți cu credință să participe la slujbă.
În jurul Bisericii „Izvorul Tămăduirii”, zumzăie o mulțime de oameni. Soarele bate puternic, câțiva copii aleargă desculț prin iarbă, părinții îi țin cu greu în frâu. Oameni vin, oameni pleacă de la slujbă. Mulți se înghesuie în curtea mică din jurul clădirii încă neterminate. Povestea bisericii din Parcul Tineretului o cunoaște bine și tanti Teodora, care are casă pe o stradă la două colțuri de lăcașul sfânt. Se sprijină acum ușor de un copac și ascultă vorbele preotului, vorbe care răsună în tot parcul.
„Ea (n.r.: biserica) a fost la început un tramvai. Și se adunau oamenii la slujbă, că preotul duhovnic e unul bun. Dar cineva a avut rea-credință și când a început să ridice biserica din lemn, i-a dat foc. Pentru câteva lucruri din biserică. Eh, n-au găsit hoții nimic și apoi au dat drumul la butelie, ca să șteargă urmele”, își amintește tanti Teodora. La scurt timp după, preotul paroh a primit un telefon prin care a primit o a doua amenințare de incendiere. De data aceasta, biserica mai avea puțin și era gata. Îi lipsea doar acoperișul.
„Vă dați seama că erau oameni fără Dumnezeu ăștia. Un om bun n-ar face asta. Așa că i-a mai dat foc o dată. Dar oamenii au pus mână de la mână, s-au strâns bănuții și uite că au ridicat-o iar din temelii”, povestește femeia trecută de 60 de ani.
Iar astăzi, într-o zi însorită de 17 aprilie, a adunat în jur atât de mulți credincioși, încât abia te mai poți strecura spre ușa deschisă larg a bisericii. Și în anii trecuți, era și mai multă lume, își amintește tanti Teodora. Mulți copii roiesc în jurul părinților. Un tată cară în spate o bicicletă roz de pe care o fetiță cu bucle ca spicul a coborât în grabă.
Trei fete cu eșarfa care le curge pe părul lung, se roagă în tăcere, căzute în genunchi pe iarba verde. La câțiva pași, o altă femeie își spune în șoaptă rugăciunile chiar la intrarea în biserică, în timp ce oamenii se înghesuie lângă ea.
Voci de copii nerăbdători se aud din toate părțile, câteva bunici își țin nepoții de mână în timp ce privesc cu nesaț slujba din curte, printre scândurile gardului. Ceva mai încolo, pe-o stradă, câțiva muncitori sfidează regulile sărbătorii de astăzi și lucrează cu spor la plombarea asfaltului.
(C.B.)
[[galerie-foto]]
