Un tânăr botoşănean vorbeşte despre ce înseamnă să te muți, ca român, într-un alt colţ al lumii şi să o iei de la capăt. Are 27 de ani și spune că e mai ieftin să fie imigrant în Oslo decât român în România.
Într-un interviu acordat publicaţiei Vice tânărul din Botoşani povesteşte despre cum a ajuns să plece din ţară şi să ducă o cu totul altă viaţă departe de România:
"Cine sunt?
Sunt unul dintre oamenii ăia care s-au născut în Botoșani și din punctul ăla au fugit toată viața de el, oricât de departe și de tare au putut.
Taică-miu a fost electrician înainte de Revoluție. În anii 90, după ce a muncit o vreme prin Kuwait și a văzut că în lumea nouă munca e la fel de dură ca sub seceră și ciocan, a intrat în ordinul bișnițarilor. În același timp, mama lucra la stat și stătea acasă cu mine când putea, încercând pe cât posibil să mă învețe că-i mai bine să trăiești cinstit.
La terminarea liceului m-am mutat în București unde, după trei ani, am absolvit o facultate de top care - tobe, suspans - m-a pregătit pentru piața muncii din domeniul modei, în care pe atunci încă îmi doream să activez, cam tot atât cât ar fi făcut-o cineva care încearcă să-mi explice în zece pași cum e să break boundaries and make it big. Cu destul de mult noroc și cu un zâmbet tâmp de om care e gata să învețe orice, de la oricine, am reușit să aterizez pe un job de stilist și consilier de shopping. Am făcut asta vreo trei ani, timp în care am avut un venit mai mult decât decent - între șapte sute și nouă sute de euro pe lună - pentru cineva care locuiește în București și vrea să se și bucure de puținele lucrurile faine pe care le are orașul.
Mai mult de două sute de euro nu am cheltuit niciodată pe chirie, pentru că am stat mereu cu prietena mea, deci cheltuielile astea mari s-au împărțit mereu la doi. Prin urmare, după facultate, am avut în fiecare lună de București cam tot ce mi-am dorit.
Apoi au venit în avalanșă Colectiv, Hexi Pharma și OUG 13, care m-au făcut să mă gândesc serios la cum o să arate viitorul meu în România. Pe lângă asta, pentru că lucram cu mulți oameni cu vechime din industria modei românești, am ajuns să îmi dau seama cam care e prețul notorietății în domeniu: devii un om pur și simplu acru, prins într-un loop infinit de anxietăți, bârfe și răutăți. Iar ăia care nu sunt așa sunt aceiași care au avut destui bani „de acasă” cât să se mențină în alte cercuri și prin urmare mult mai relaxați. Desigur, există și excepții. La urma urmei și în mafie există oameni de pus pe rană.
Așa am ajuns să-mi fac bagajele și să plec.
Ce job am?
Om de serviciu la un hotel de trei stele - sau „executive janitor”, cum îmi place să le spun oamenilor îngrijorați de noua mea poziție în societate - și scriitor freelancer - dar asta nu produce încă bani, plus încă vreo două joburi ocazionale de ospătar prin alte locuri.
Câți ani am? 27
Unde locuiesc? Oslo
Ce salariu am? Minimum pe economie pentru branșa mea, adică undeva între 14 000 și 16 000 de coroane norvegiene pe lună (6 818 lei - 7 792 lei), în funcție de câte ore lucrez.
Cheltuieli lunare
Curent, apă, căldură, internet: incluse în chirie
Chirie: 3 650 de coroane pe lună (1 777 de lei ) - asta fiind jumătate din chiria pe care o plătesc împreună cu prietena mea.
Abonament telefon: 400 de coroane (194 de lei)
Abonament transport în comun: 750 de coroane (365 de lei)
Cumpărături lunare de la piață/supermarket: 2 000 de coroane (974 de lei). Aici, din nou, e vorba doar de jumătatea mea din cheltuielile pentru mâncare. Dar, chiar și dacă aș fi pe cont propriu, nu m-ar ajunge mai mult de 3 000 de coroane (1 461 de lei) listele de cumpărături în care intră lucrurile de bază ca legume, fructe, orez, paste, produse de curățat.
Prânzul la job: 300 de coroane (146 lei)
Țigări/alcool: sunt caz special pentru că fumez foarte puțin - de regulă un pachet îmi ajunge cam o săptămână, uneori chiar două, deci două cartușe aduse din România mă țin cum îl ține apa pe cactus în deșert. O să adaug totuși mofturile, care chiar dacă nu sunt dese, sunt importante și foarte enjoyable. Deci 700 de coroane (340 lei) o cutie cu patru țigări de foi Davidoff Nicaragua și cam 500 de coroane (243 lei), give or take, o sticlă de palincă irlandeză Jameson.
Distracție pe Tidal, iCloud, Netflix, Grammarly: 500 de coroane (243 de lei)
Tuns: 300 de coroane (146 de lei)
Economii: în lunile ideale pun la ciorap cam 1 000 - 2 000 de coroane (487 lei – 974 lei), dar lunile ideale sunt rare pentru că băieții din Botoșani cheltuiesc mereu banii pe prostii.
+ Mastercard-ul din care pot să ciupesc până la 10 000 de coroane (4 870 lei) și să mă îndatorez măcar până pe la genunchi.
Click AICI pentru restul articolului
DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:
