Ucrainenii care fug de război nu se opresc în România decât pentru o noapte.
Ucrainenii care intră la noi prin Vama Siret țintesc țările din Vest.
Vameşul poartă masca doar deasupra gurii şi ridică din nas în direcţia posturilor de intrare în ţară. Sunt trei benzi cu maşini care sunt ocupate integral, iar în spatele lor, în şir indian, vin cei care traversează vama pe jos.
„Şase kilometri am stat”, strigă Claudiu, cărând după el două trollere mari, de cel puţin 20-25 de kilograme. Se opreşte la 50 de metri de graniţă, epuizat. A venit în urmă cu două zile în Ucraina, alături de soţia lui, care e din Cernăuţi, să îşi viziteze socrii. Urmau să plece împreună spre Europa: Claudiu în Germania, la muncă, socrii în Italia, la muncă şi adăpost de posibilele represalii ruseşti. Doar că bombele i-au trezit din somn dimineaţă şi pe unii, şi pe alţii. Claudiu s-a temut ca graniţele dinspre Polonia să nu rămână închise, aşa că a venit direct în România, urmând să meargă mai apoi spre Hamburg, scriu jurnaliștii de la Ziarul de Iași.
Părinţii au ieşit prin Polonia.
„Am o afacere în Hamburg, mergem acolo. Ne-au trezit dimineaţă bombele, şi oamenii au început pur şi simplu să fugă. Uite şi tu ce e aici în vamă, e coadă de 7 kilometri în spatele meu. Trebuia să stăm o săptămână la Cernăuţi, dar îmi trebuie aşa ceva?”, se întreabă bărbatul, în timp ce începe să tragă iar de trollere.
În spatele său curg familii peste familii de ucraineni, români sau turişti de diferite naţionalităţi.
E uşor să-i identifici pe ucraineni. Sunt fie bărbaţi singuri, care fug pentru a nu fi recrutaţi în armată, fie mame cu 2-3 copii, dezorientate şi derutate după trecerea frontierei. Deşi nu sunt refugiaţi propriu-zis, toţi au paşaport şi pot ieşi din ţară, foarte mulţi dintre cei care au trecut ieri frontiera nu ştiu unde să se ducă.
O familie de doi bătrâni, de aproape 70 de ani, întrebau oamenii care mai rupeau o boabă de ucraineană la ce hotel ar putea să meargă şi care-i prima localitate apropiată. Un grup de două femei, mamă şi bunică, alături de trei copii mici, stau la marginea drumul în aşteptarea unei maşini care să îi ducă mai departe în drumul lor.
De altfel, la aproape 3-4 sute de metri de la trecerea frontierei în România sunt peste 100 de maşini parcate la marginea drumului. Majoritatea sunt cei care îşi aşteaptă prietenii sau membrii familiei să treacă graniţa.
Alţii însă au descoperit deja o nouă afacere: fac curse către Suceava şi Botoşani, în maşini de lux chiar, cerând sume ca taximetriştii de la aeroport: tarif triplu pentru străini, scriu jurnaliștii.
Există însă o dominantă a tuturor celor care fug din calea războiului: chiar dacă majoritatea nu ştiu încotro să o apuce, aproape nimeni nu vrea să rămână prea mult în România.
Din fericire, există și foarte mulți cetățeni (din Botoșani, Suceava, dar și din întreaga țară și chiar din străinătate) care și-au oferit ajutorul necondiționat pe rețelele de socializare, ajutor constând în transport, cazare, masă, consultanță.
(Foto: ziaruldeiasi.ro)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
