Plecat de mai bine de două decenii din urbea natală, spune că dragostea pentru Botoșani l-a făcut să rezoneze cu cele cinci miniaturi muzicale ale compozitoarei cu origini în vechiul ținut care i-a dat țării și lumii pe Enescu, Eminescu, Iorga.
Pe 8 iunie 2022, ora 11.00, în Sala de festivităţi a Liceului de Artă „Ştefan Luchian” Botoşani a avut loc un eveniment de înaltă ținută artistică, dar și de recuperare a unei părți din memoria orașului.
Evenimentul a fost organizat de Muzeul de Istorie a Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, proiectul educațional fiind derulat sub titulatura „Elena (Ruselle) Ciolac: O reprezentantă mai puțin cunoscută a muzicii de salon din veacul al XIX-lea”.
Conceptul este realizat de muzeograf dr. Ioan Iațcu, de la Muzeul de Istorie a Moldovei Iași, fiind pus în practică cu participarea profesorilor de la Liceul de Artă „Ştefan Luchian” Botoşani (Oana-Maria Vasilache, Raluca Ardelean, Marina Mihalenco-Prisacaru, Stela Şerpeanu) și elevi de la clasa de pian.
Cu acest prilej, compoziţiile Elenei Ciolac au fost prezentate în primă audiție, în Botoșani, oraşul natal al compozitoarei, după ce – la Iași – au fost interpretate în premieră națională la Palatul Culturii.
Moderată de muzeograful Ioan Iațcu – fost elev al Liceului de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani, manifestarea a depășit granițele unei simple comunicări, cei de față beneficiind de un adevărat ”ghidaj” care a legat între ele locuri, personaje, evenimente.
Însă momentul cel mai important și deopotrivă emoționant a fost cel în care elevii Liceului de Artă au interpretat cele cinci miniaturi muzicale: Valsul ”La speranza” este dedicat mătușii Russelei, Ana Botez. Lucrarea a apărut în 1886; ”Caprice” a apărut tot în 1886 și este dedicată Ortansei Văsescu, fiica lui Iordachi Morțun și a Catincăi Polizu; ”Nocturne” a apărut în același an, fiind dedicată profesoarei de pian din Franța; ”Fantaisie” este lucrarea dedicată părinților săi, Ilie și Eleonora Fote; ”Ricordo di Fiorenza” a apărut în 1885, fiind dedicată Mariei Vernescu, fiica magistratului și omului politic Gheorghe Bună Vernescu.
Micii artiști – elevi de la clasa a VII-a până la a XI-a au impresionat nu doar prin capacitățile interpretative, ci mai ales prin faptul că, având puțin timp la dispoziție, au reușit să ofere cinci lucrări bine conturate, excelent prezentate, dovedind – pe lângă o serioasă pregătire - și un talent pe măsură.
Ideea proiectului s-a născut în luna februarie a acestui an.
”A fost pur și simplu o întâmplare să dau peste numele acestei pianiste, pentru că în luna decembrie inițiasem o căutare pe site-ul Bibliothèque Nationale de France cu privire la acest nume. Revenind în luna februarie am regăsit cele cinci partituri.Cei care au întocmit fișa de catalog în Franța, pentru această compozitoare, nu au știut absolut nimic despre partea biografică, cât și unde a trăit, unde a activat. Însă atunci am creat imediat legăturile și mi-am dat seama că cele cinci partituri puse pe site-ul prestigioasei biblioteci din Franța, de la Paris, erau ale acestei botoșănence”,
Ioan Iațcu, Muzeul de Istorie a Moldovei Iași
Așadar, punctează din nou Ioan Iațcu, Elena (Ruselle) Ciolac este botoșăneancă: ”Tot parcursul vieții ei va fi marcat de această urbe unde în care a trăit, s-a născut și a murit”.
Ioan Iațcu le-a mărturisit elevilor din Botoșani că, deși a fost la rândul său pasionat de arte plastice, mai târziu a purces pe alte cărări.
”Ce treabă au artele plastice cu acest domeniu? În cadrul facultății de istorie se dezvoltă această capacitate de a găsi foarte multe informații. Istoria este la prima vedere un domeniu insipid, cu foarte multe date, o cavalcadă de evenimente, care la un moment dat ne obosesc, ne plictisesc. Dar iată că uneori istoria este necesară și pentru a realiza astfel de teme și de a face astfel de conexiuni”,
Ioan Iațcu, Muzeul de Istorie a Moldovei Iași
Pentru că istoria avea să îl ducă spre cercetare, spre minuțiozitatea informației.
”Am demarat, în urma găsirii acelor partituri, un acord de colaborare cu câteva profesoare de la Iași. Săptămâna trecută, la Iași, s-a desfășurat această prezentare cu cinci copii minunați care au cântat partiturile. A fost în premieră națională, pentru că această compozitoare nu a mai fost abordată până acum. Se știa de existența acestor partituri, dar nu se știa nimic despre compozitoare. Cea mai importantă descoperire e că e botoșăneancă”,
Ioan Iațcu , Muzeul de Istorie a Moldovei Iași
De bună seamă că demersul istoricului Ioan Iațcu nu se va opri aici. Nu ne îndoim că povestea pianistei din Botoșani se va regăsi ulterior în studii bine documentate, în biblioteci, în muzee, așa cum merită tânăra care, deși a trăit foarte puțin, a lăsat în urmă lucrări remarcabile.
De altfel, Ioan Iațcu a recunoscut că revenirea - după 23 de ani – în fostul liceu a fost una plină de emoție.
”Întrucât de la terminarea liceului nu am mai călcat pragul acestei instituții de învățământ, emoțiile au fost pe măsură, fiind dublate și de responsabilitatea de a duce la final un proiect la care își dădeau concursul cinci tineri pianiști, care și-au pregătit partiturile într-un timp record, pe lângă alte sarcini școlare. Ca absolvent de arte plastice (pictură de șevalet, clasa prof. Radu Cotișel), cunosc destul de bine volumul de muncă al elevilor dintr-un liceu cu profil vocațional, unde programei școlare obișnuite i se adaugă cea de specialitate”,
Ioan Iațcu, Muzeul de Istorie a Moldovei Iași
De unde s-a născut apropierea dintre pictură, istorie și muzică?
”Cursul liceal a fost unul dedicat formării în pictura de șevalet, însă pregătirea universitară de licență, culminând cu cea de doctorat, a fost în domeniul istoriei. Abordarea acestei teme cu specific muzical se naște dintr-o altă pasiune, și anume dragostea pentru orașul natal. Vedeți dumneavoastră, am fost o generație curioasă, aplecată spre cunoaștere. Colindam orașul, cimitirele, unii dintre noi făceau artă fotografică având drept subiecte splendidele statui funerare din necropolele Botoșanilor, alții lucrau în plein-air, în acuarelă și tuș, schițând colțul ori elementele decorative ale unei vechi clădiri sau biserici. De multe ori, abordarea plastică venea însoțită și de o documentare istorică făcută atât cât permitea bibliografia ce ne era accesibilă”,
Ioan Iațcu, Muzeul de Istorie a Moldovei Iași
Fostul elev recunoaște și astăzi – nu fără emoție – că datorează ceea ce este nu doar profesorilor și școlii, ci și unor profesori pe care i-a întâlnit și în alte împrejurări
”Recunosc că o înrâurire în alăturarea istoriei cu muzica clasică a avut-o profesorul Aurel Dorcu. Am participat la două sau trei prezentări, pe care domnia sa le făcea la Muzeul de Istorie. Ca și atunci, astăzi consider că modalitatea de prezentare a unei teme de istorie, însoțită de audiții muzicale, în paralel cu expunerea de imagini după picturile unor clasici este una extrem de modernă”.
”Lecturarea albumelor de artă, însoțită de audiții muzicale, o făceam și la secția Bibliotecii județene (la acea dată situată aproape de Casa Tineretului), acolo unde o găseai pe doamna Ceucă, amabila bibliotecară mereu dispusă să te ajute să găsești cartea pe care o căutai, ce venea la pachet și cu invitația de a asculta la căști muzică clasică pusă la pick-up”.
”De asemenea, taberele de creație organizate de profesorul Victor Hreniuc la Agafton și Ipotești, cu vizite și la alte obiective istorice, au permis cunoașterea împrejurimilor orașului. Toate cele înșiruite pe mine, personal, m-au influențat și m-au format”.
Nu este de mirare, așadar, că pasiunile – muzică, istorie, pictură – s-au întâlnit și au făcut ca muzeograful de astăzi să reușească un lucru rar în zilele noastre: o cercetare asiduă, care a scos la lumină, după aproape un secol și jumătate, un miracol ce zăcea îngropat.
Însă, mai presus de acestea, un alt miracol s-a petrecut zilele acestea la Botoșani: cinci elevi au interpretat, în premieră, lucrările pe care Elena Ciolac le-a compus. Datorită elevilor Liceului de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani, muzica și-a împlinit menirea, fiind ascultată și aplaudată.
”Dragostea pentru Botoșani m-a făcut să rezonez, atunci când am găsit cele cinci partituri ale Elenei Ciolac, căsătorită Pillat. Considerată obscură de muzicologii străini, pentru că nu-i știau deloc biografia, pianista și compozitoarea botoșăneancă a putut fi arătată publicului, mai întâi la Iași și acum la Botoșani, prin prezentarea cu caracter istoric și interpretarea în premieră națională a celor cinci miniaturi muzicale create în perioada 1885-1886. Noi, cei trăitori în acest colţ de ţară, putem fi mândri că am adăugat în galeria compozitorilor români, cu origini în vechiul ţinut al Botoşanilor, un nume nou: Elena (Ruselle) Ciolac”,
Ioan Iațcu, Muzeul de Istorie a Moldovei Iași
