O seară care a stat sub semnul emoției și al a muzicii de calitate. O orchestră care și-a făcut publicul să aplaude fără reținere minute în șir, invitați care au făcut ca respirația să se ordoneze în ritmul sunetelor muzicale.
Pianista Denisa Nițescu, dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea și orchestra Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani. Public numeros și muzica lui Felix Mendelssohn-Bartholdy – Concertul pentru pian și orchestră nr. 1, în sol minor, op. 25, completată de Simfonia nr.9, op. 95, ”Din lumea nouă”, de Antonín Dvořák.
Denisa Nițescu nu s-a aflat pentru prima dată pe scena de la Botoșani, publicul meloman reținând în mod deosebit concertul din 2019, când pianista a evoluat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta regretatului dirijor Petronius Negrescu, interpretând atunci lucrarea lui E. Grieg, Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 16.
Dirijorul Tiberiu Oprea este, de asemenea, un apropiat al Botoșanilor prin prezențele numeroase la pupitrul Filarmonicii. Licenţiat al Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie Muzicală, dirijat de orchestră la clasa maestrului Ludovic Bacs, absolvind totodată şi cursurile de Master. În prezent activează ca prim-dirijor al Filarmonicii Piteşti – contribuind la înfiinţarea instituţiei în 2007 şi ocupând postul de director artistic până în 2010 – dar şi ca dirijor colaborator al Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian, Bucureşti. A debutat ca dirijor la pupitrul Orchestrei Tineretului Bucureştean, la Sala Parlamentului, apoi a fost invitat să conducă orchestra Jeunesses Musicales la Festivalul de la Belfort, Franţa 1997.
Vineri, în sală s-a ascultat Concertul pentru pian și orchestră nr. 1, în sol minor, op. 25, de Felix Mendelssohn-Bartholdy.
Publicul prezent vineri, 4 februarie, în sala de concert a văzut în pianista Denisa Nițescu bucuria de a cânta, dublată de o interpretare în care virtuozitatea s-a împletit cu delicatețea și cu lirismul meditativ, tehnica pianistică devenind deseori un subterfugiu prin care artista și-a vrăjit pur și simplu auditoriul.
”L-am scris în doar câteva zile și aproape neglijent”, ar fi spus Medelssohn despre Concertul pentru pian și orchestră nr. 1, în sol minor, op.25. Cu toate acestea, lucrarea avea să fie una extrem de iubită de public, contribuții importante având în acest sens Franz Liszt și Clara Schumann.
Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy avea 22 de ani când a compus acest concert. În 1831 Felix Mendelssohn se afla într-un turneu ce începuse încă din 1829 și care îl purtase prin Italia, Franța, Anglia. La Paris îi cunoscuse pe Liszt, Chopin, Berlioz, de care îl va lega o admirabilă prietenie. De admirație a avut și Felix Mendelssohn parte. Marele Schumann, de pildă, spunea că, pentru el, Felix Mendelssohn reprezenta perfecțiunea: ”…este primul muzician al zilelor noastre și îmi scot pălăria în fața lui ca maestru”.
Premiera Concertului nr. 1 a avut loc pe 17 octombrie 1831, la München. A atras imediat atenția, devenind un concert popular, și datorită secțiunilor de improvizație care oferea farmec lucrării.
Partea a doua a concertului de vineri a fost unul de înaltă ținută artistică. Fără baghetă, dar unduind în aer ample gesticulații, menținând însă un echilibru armonios, Tiberiu Dragoș Oprea a contribuit din plin la reușita unei seri pe care publicul nu o va uita prea curând.
Muzica lui Antonín Dvořák, Simfonia nr. 9, în mi minor, op. 95, ”Din lumea nouă”, a fost un regal muzical pe care orchestra Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani l-a oferit cu generozitate unui public destul de numeros, care a știut să își răsplătească artiștii prin aplauze și chiar cu repetate și entuziaste strigăte de ”Bravo!”.
”Bărbatul acesta de 1,80 m se remarcă prin respectabilitate și tărie de caracter. Dvořák impresionează prin faptul că este un original, un bărbat firesc… Nu are un chip frumos, dar linia sprâncenelor este foarte fin modelată și în ochii înflăcărați se citește atât de multă viață și sentiment încât atunci când se luminează în timpul discuției, fața lui nu poate fi dată ușor uitării”. Așa îl descriau pe Antonín Dvořák reporterii când, în septembrie 1892, compozitorul ceh sosea la New York.
Acolo, în Statele Unite, Antonín Dvořák avea să descopere și să studieze ”cântecele negrilor”, în care spunea că a găsit ”o bază sigură pentru o nouă școală muzicală națională”. De aici, de la aceste cântece, ”America poate să aibă o muzică a ei, o muzică frumoasă, crescută chiar din pământul ei și având caracterul ei deosebit – vocea firească și liberă a unei mari națiuni”. În acești ani în care a stat în Statele Unite, Antonín Dvořák a compus lucrările cunoscute drept ”americane”, printre care și Simfonia nr. 9 în mi minor, subintitulată ”Din lumea nouă”. Mai târziu, însă, Dvořák avea să nege faptul că Simfonia nr. 9 ar avea în ea ceva specific american. Și că, dimpotrivă, muzica pe care a compus-o în America este ”muzică autentic cehă”. Controversele nu au fost niciodată spulberate, ele continuând și astăzi în lumea criticii muzicale. Cu toate acestea, ”Din lumea nouă” a cunoscut un succes răsunător, fiind și astăzi una dintre cele mai cântate simfonii.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
