Era de așteptat ca ”războiul de lângă noi” să scoată la suprafață panica și revolta. După doi ani de pandemie, de pierderi enorme, în special sufletești, părea că poporul român nu mai are forța de a empatiza cu aproapele. Și totuși, ceea ce se întâmplă de câteva zile i-a uimit nu doar pe cei aflați în suferință, ci întreaga lume.
”Războiul este părintele şi regele tuturor lucrurilor; pe unii îi face zei, pe alţii oameni, pe unii robi, pe alţii liberi”, este o celebră definiție enunțată de Heraclit. Or realitatea acestor zile ne derulează – în media sau direct, prin mărturia refugiaților – un tablou complet al acestui enunț: avem zei, oameni, robi și liberi. Dar avem și durere, extaz, spaimă, glorie, învingători și învinși, suferință, confuzie, salvatori, mercenari, eroi.
Rețelele de socializare abundă, în aceste zile, de apeluri la sprijin pentru refugiați, de fotografii din zonele fierbinți (în special din vămi).
Există însă și salvatorii neștiuți, discreți, care se strecoară prin zarva zilei. Ajută, umblă, intervin. Apoi se retrag în liniștea altarelor și se roagă. Urmele lăsate de ei sunt discrete.
”Nu vreau să fiu pomenit”, spune preotul din Botoșani pe care luni după-amiază l-am contactat, aflând că a făcut deja două drumuri în vamă și că plănuiește ca miezul nopții să îl găsească tot acolo. ”Pentru că noaptea e cel mai dificil”, adaugă părintele.
A povestit ce a simțit, ce a văzut, abia după ce îi promitem că nu îi vom da numele.
”Mai multe parohii se implică, nu doar noi”, spune preotul dintr-o parohie din municipiul Botoșani.
Duminică a slujit în biserică. Apoi, la ora 14.00, însoțit de alți creștini din parohie, au urcat în mașini și au pornit către vamă.
”Opt mașini am plecat din Botoșani la ora 14.00, după slujba de duminică. Am stat acolo, în Vama Siret, patru ore și ne-am întors cu mașinile goale. Pentru că nu puteam lua pe nimeni, toți erau urcați în microbuze și autocare ale statului, noi nu aveam acces la ei”,
spune părintele.
În schimb, au lăsat numere de telefon la voluntari.
”Ne-au sunat astăzi dimineață (luni, nota red.). Ne-am dus din nou și am adus 14 persoane. Le-am cazat în Botoșani”,
povestește mai departe părintele.
Însă cel mai greu este pentru cei pe care noaptea îi prinde pe drumuri, în vamă sau nu. Gerul nopții, zăpada, frica, oboseala… Foamea.
De aceea, creștinii și preotul lor s-au pregătit din nou de plecare. La miezul nopții vor fi alături de refugiați, de data asta în Vama Stânca.
”În noaptea asta, pe la 23.00-24.00, plecăm la Vama Stânca. Am înțeles că sunt foarte mulți și acolo și nu au cazare. Eu am mai multe locuri de cazare pregătite, dar cred că în seara asta se vor ocupa toate. Le oferim cazare, masă, pe perioadă nelimitată. Unii sunt în tranzit. Mulți nu știu nici ei ce vor face. I-am întrebat dacă vor sta mai multe zile, ca să știm cum ne organizăm. Încă nu știu nici ei, unii spun că vor să plece spre Polonia… E bine pentru ei, după zecile de ore petrecute în graniță, de o parte și de cealaltă, e bine venită odihna, o zi, două, să își refacă puterile”.
Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți, ne învață Scriptura. Aproapele e aici, la un pas. Și poate mâine vom fi noi aproapele altcuiva…
”Ne gândim că am putea fi noi în locul lor. De asta depunem și noi toate eforturile pentru a-i ajuta. Sunt atât de aproape de noi, până la urmă sunt frații noștri ortodocși. Cu atât mai mult ne implicăm”.
Sunt mame cu copii. Sunt oameni traumatizați, speriați, unii fără nicio speranță. Alții cu planuri pe termen scurt de care se agață cu disperare.
”Sunt foarte obosiți pentru că au stat foarte mult în vamă. Omul își găsește puterea în momente grele, de cumpănă. Noi i-am adus, i-am cazat, au mâncat la amiază, acum dorm toți, se odihnesc. Diseară plecăm din nou la Stânca. Între 22.00 și 24.00 vom fi acolo. Noaptea e cel mai dificil, mergem să îi aducem la Botoșani”,
adaugă părintele.
Nu e singurul care ajută, ține din nou să adauge părintele. În toate bisericile s-a vorbit, s-au strâns ajutoare, s-au grupat oameni și au pornit către cei în nevoie.
”Noi am anunțat în biserică pentru a merge cât mai mulți unde este nevoie de ajutor, să ne ofere și lumea sprijin, dar doar atât, nu facem public mai mult. Noi facem pentru oamenii aceștia care au nevoie acum de ajutor. Marea majoritate a preoților se implică. Dacă nu direct, atunci indirect. Cu bani, alimente, cu tot ce trebuie. Ne rugăm pentru ei și sperăm să se termine cât mai repede războiul”.
(Foto: arhiepiscopiasucevei.ro)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
