Creştinii ortodocşi sărbătoresc în vinerea din Săptămâna Luminată Izvorul Tămăduirii, care în acest an pică în ziua de 29 aprilie. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului şi aminteşte de una dintre minunile acesteia.
În fiecare an, în prima vineri după Paşte, creştinii ortodocşi sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Este marele praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în mântuirea oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Conform legendei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi".
Leon va face ascultare şi astfel va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spăla faţa cu această apa, iar orbul va începe să vadă, scrie Adevărul.
După ce a ajuns împărat, Leon a construit lânga acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apa din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453.
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe. Credincioşii care merg la Istanbul(numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii.
Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde există izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.
În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil.
Profesorul Ion Ghinoiu menţionează în lucrarea sa "Sărbători şi obiceiuri româneşti" că în unele zone etnografice, ceremonia se repetă anual, la aceeaşi dată, până la intrarea în joc a “fetelor însurăţite şi băieţilor înfârtăţiţi”.
Persoanele legate, veri, văruţe, surate, frati de cruce etc., se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copii şi apoi oameni maturi îşi spuneau până la moarte „surată“, „vere“, „fârtate“, „verişoară“ şi se comportau unul faţă de altul ca adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiau în cele mai grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii nu are o dată fixă, fiind prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată, adică vinerea care urmează după Paşte. În această zi, credincioşii merg la biserică pentru a lua Agheasmă Mică, apă sfinţită ce poate fi băută tot anul, spre deosebire de Agheasma Mare, de la Bobotează, care poate fi băută timp de numai 8 zile. Apa sfinţită de Izvorul Tămăduirii este luată de credincioşi pentru vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti.
