David Serrano, primul antrenor pe care l-a avut românul la Castellon, în urmă cu aproape șase ani, a povestit, într-un articol publicat pe site-ul Castellon Base, cum l-a cunoscut pe Andone și cum a prevăzut încă de atunci că românul va ajunge un atacant de clasă.

”În afara terenului este un băiat care te captivează prin simplitatea, modestia și bunătatea sa, deseori confundată cu naivitatea, dar dacă ești fundaș, nu te gândi că vei întâlni un tip amabil, pentru că te va distruge în teren.

Florin Andone este un muncitor și un luptător neobosit, un băiat care a trebuit să se maturizeze prematur și care, în ciuda acestor lucruri, a știut să se impună cu o maturitate improprie vârstei sale capriciilor unei vieți de multe ori nedreaptă cu el.

”Direct, nerăbdător, afectuos și apropiat, așa l-am cunoscut pe Florin Andone”, povestește Serrano.

Fostul antrenor de la juniorii lui CD Castellon, din 2010, își amintește cum l-a cunoscut prima dată pe actualul atacant al Cordobei:

 ”Într-o zi de primăvară, Ramon Giner m-a sunat și mi-a zis să vin să-l văd pe Florin, un băiat român, atacant, care juca la Vinaros, în liga regională. Prima dată când l-am văzut în teren a fost la Almazora. A jucat doar 15 minute, suficiente însă pentru a-i vedea defectele, la doar 16 ani, dar și pentru a-i vedea potențialul. În ciuda vârstei, s-a arătat foarte curajos, puternic, solidar în efort și, mai ales, cu un caracter de învingător nepotrivit vârstei sale.

Când a terminat sezonul cu Vinaros, mai multe echipe au început să se intereseze de el. Și fără prea multă pierdere de vreme, a dat probe la Villarreal, dar aici deja îi aveau pe Juan Esnaider (fiul) și pe Gerard Moreno (jucător la Espanyol, acum) ca atacanți, deci Florin nu avea cum să prindă prea multe minute. Așadar, după niște probe de joc, a rămas la CD Castellon, în Divizia de Onoare, și, din punctul meu de vedere, a fost cea mai bună alegere a carierei sale. Și o spun pentru că a avut șansa să dea peste un antrenor excelent, Ximo Badenes, care a înțeles rapid calitățile sale și a scos maximum din ele”

David Serrano rememorează că, din cauza problemelor financiare ale echipei din Castellon, Florin a fost cazat la un cămin, departe de casă, dar că, de multe ori, în weekend-uri, stătea în casa antrenorului său:

”Eram bucuros pentru asta. Așa puteam vorbi despre meciurile următoare, iar conversațiile noastre erau foarte plăcute. Florin arăta o maturitate neobișnuită. Într-un weekend din acestea, după un antrenament foarte solicitant, Florin m-a întrebat:

- Așa-i că nu ai mâncat niciodată un bocadillo (sendviș tradițional spaniol, în baghetă - n.r.) cu cartofi prăjiți?
- Cu cartofi prăjiți? Florin, nu am mâncat niciodată, dar tu cu atât mai puțin vei mânca, pentru că mâine avem meci.
- David, mi-e poftă de cartofi prăjiți, îi pregătesc eu, stai liniștit. Iar mâine, îți promit că voi marca un hat-trick.

Mai bine nu vă povestesc cum a rămas bucătăria după aceea. Dar vă pot povesti cum s-a terminat meciul de a doua zi, cu Hercules Alicante, al cărui rezultat nu mi-l amintesc cu exactitate, dar știu sigur că Florin a marcat un hat-trick”.

Serrano și-a mai amintit apoi cum marile cluburi au început să-i dea târcoale jucătorului român, cum a început să fie căutat de echipa națională a României, de cinele cu Victor Salvador și Gică Craioveanu, de parcursul excelent pe care l-a luat apoi cariera românului.

”A fost o perioadă foarte frumoasă a vieții mele, pe care am împărțit-o cu un om bun și fotbalist și mai bun. Eu l-am ajutat cât am putut și să-l văd acum având succes mă emoționează într-o măsură dificil de explicat. Bănuiesc că mulți își atribuie merite acum, dar peste toți, în momentele cele mai dificile, Ramon Giner și soția sa, Ester, au fost ca niște părinți pentru Florin.

Prietene, să îți meargă bine și să continuăm să ne bucurăm de succesele tale”, a încheiat Serrano.

(Sursa: Digisport)