Recunosc, sunt o campioană a cumpărăturilor online și am depășit de mult bariera neîncrederii în produsele care arată extraordinar în magazinul virtual și dezamăgitor în pachetul livrat la ușă de curier. Bine, am avut și experiențe nefericite pe care mi le-am asumat, după care mi-am promis continuu că voi înceta să comand online, fără a mă ține de cuvânt de fapt. Însă au fost și comenzi mulțumitoare, în număr mai mare decât cele negative.
Însă, ultima experiență pe care am trăit-o a fost la modul cel mai sincer zenitul shopping-ului virtual pe care suntem obligați să-l facem, de pandemie sau lejeritate.
La un test propriu al veleităților de femeie care știe să gătească, mi-am propus să experimentez delicioasele macarons și am căutat pe site-uri ustensilele necesare care să mă ajute să nu dau greș și să obțin cercurile perfecte pe care să le îmbin cu crema delicioasă.
La o simplă căutare pe Google, oferta a fost extrem de diversificată și într-un final m-am decis asupra unei tăvi din silicon pentru macarons care părea a fi printre cele mai practice. Am efectuat comanda, urmând pașii cu completarea datelor personale aproape instinctiv, fiind deja maestră la acest exercițiu. Și, m-am pus pe așteptare.
O zi, două, trei, o săptămână, două... și aproape că uitasem de provocarea mea cu macarons, luându-mă și cu activitățile zilnice de serviciu. „Patiseria” la domiciliu se practică mai ales în zilele de weekend.
Până când în căsuța electronică îmi intră un e-mail prin care sunt întrebată dacă am recepționat produsul.
Nu.
„Îmi pare rău că nu ați primit comanda. Comanda dumneavoastră a fost expediată la 8 martie. Am analizat acest lucru pentru dumneavoastră și am fost notificat că din cauza pandemiei serviciile poștale au fost grav întârziate. Vă rugăm să așteptați cu amabilitate până când au trecut 6-8 săptămâni de la data expedierii. În cazul puțin probabil în care nu ați primit comanda până la această oră, vă rugăm să ne contactați. Din nou, ne cerem scuze, dar aceste întârzieri sunt dincolo de controlul nostru”.
Răspunsul a fost trimis pe 29 martie la o comandă făcută din data de 6 martie pe un site românesc.
În prima decadă a lunii aprilie (!!) aflu că ar trebui să mă prezint la Oficiul Poștal nr. 2 de la Botoșani pentru a ridica un colet. Avizul prin care eram înștiințată că a ajuns comanda, a fost lăsat în cutia poștală a unei alte persoane, la vreo sută de metri distanță de domiciliul meu.
Poștașul arondat zonei mele nu s-a mai obosit să se deplaseze la adresa indicată în comandă pentru a lăsa avizul poștal.
În schimb, în cazul meu, nu ar fi trebuit să fie o problemă să merg singură să caut pachetul primit.
.jpeg)
Am intrat într-un final în posesia avizului poștal și am pornit în căutarea coletului. În celălalt capăt al orașului, lângă Gară. Am mașină, nu mă plâng. Cei care nu au, probabil că parcurg drumul la pas, cu taxi sau cu un mijloc de transport în comun.
Găsesc celebrul Oficiu Poștal nr. 2, intru. În interior o doamnă și colegul ei. Nimeni altcineva care să-i obosească sau streseze.
Tac. Nu știu cum să reacționez, nici nu terminasem bine să spun de ce am venit. Tăcerea mea este interpretată drept idioțenie. Sau poate surzenie. Femeia de după plexiglas să răstește din nou, să citesc programul de pe avizul ăla lăsat în cutia poștală a altcuiva.
Înțeleg că eram acolo cu o oră mai devreme de programul de predare al pachetelor. Era ora 12:00, programul începea undeva de la 13:00.
Mă gândesc că poate totuși reușesc să-mi iau pachetul ăla, ca să nu mai pierd timpul cu alt drum până la Gară, în aceeași zi în care aveam un program deja încărcat sau abia lunea viitoare.
Dacă tot eram acolo... încerc marea cu degetul...
Și femeia și colegul ei au început o tiradă dojenitoare, că nu e așa ușor să iau prețiosul ăla de pachet, pentru că vine din străinătate, trebuie să aștept să vină agentul vamal care îl va deschide în prezența mea și să constate dacă este necesar să achit și eventuale taxe vamale. Vorbesc amândoi, unul peste altul, deloc amabili și termină privindu-se și râzând de stupoarea mea.
Agent vamal, taxe, deschiderea pachetului... totul pentru o banală tavă din silicon, pentru macarons.
Tac mai departe. Procesez cuvintele pe care le aruncă oamenii ăștia doi.
Nu am dispoziția necesară pentru a-mi descărca la rându-mi frustrarea pentru situația în care am fost pusă de această unitate a statului român, pe ușa căruia, la intrare am citit un autocolant cu mesajul: „noi vrem respect”. Și nici nu vreau să le dau ocazia să îmi schimbe starea de spirit, mai mult decât era cazul în situația dată.
Îi las pe cei doi să se distreze pe seama mea, deschid ușa încet și ies fără să mai dau „bună ziua”.
Mă gândesc că aș fi vrut să fiu poate într-un oraș mai mare sau în alt loc, unde astfel de oameni sunt interziși în activitățile cu publicul.
Și decid pe loc să renunț să mai încerc să fac macarons. Cel puțin pe moment.
Renunț să revin peste o oră când ajunge agentul vamal pentru a ridica un colet comandat pe un magazin online românesc, unde NU se specifica nicăieri că livrarea se face din alt stat. Unde nu am avut opțiunea să aleg o firmă de curierat privată, deși costă mai mult, dar știu că livratorul vine până la ușă și mai și vorbește frumos. Și sună înainte, nu lasă pachetul la o altă scară de bloc.
Renunț să plătesc pentru un așa zis serviciu în care calitatea lipsește cu desăvârșire. Și poate că astfel, odată coletul trimis înapoi în țara de unde a venit, Olanda din câte mi-am dat seama, și respectivul furnizor se va gândi de două ori înainte de a contracta serviciile Poștei Române.
Experiențe cu Poșta Română probabil că sunt multe, iar parte dintre ele, cel puțin cu privire la comportamentul angajaților de la Oficiul nr. 2 pot fi citite și pe Google la recenzii.
Însă, aștept cu nerăbdare că acești lucrători de la Poștă să mai organizeze vreun protest în stradă și să-și strige nemulțumirile care se întind pe pagini întregi. Pentru că aș vrea să-i întreb și eu despre serviciile pe care le oferă ei, în schimbul salariilor sau condițiile pe care le tot cer. Și dacă aroganța sau lipsa totală a dorinței de a rezolva o problemă, pot fi contorizate la stabilirea acelor salarii care dintodeauna le-au fost insuficiente.
SUBIECTUL A FOST ABORDAT ȘI LA PODCAST 7 #MADEINBOTOSANI, UNDE AM AFLAT CĂ TREABA... PUTE. VEZI DE LA MIN 44:44
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
