În colaborare cu filiala județeană a Asociației Nevăzătorilor din România (ANR), Botoșăneanul demarează astăzi un proiect unicat în mass-media din această parte a țării. Timp de mai bine de o lună, în fiecare week-end, vom publica articole despre oraș scrise de persoane pentru care ”lumina ochilor” este doar o metaforă.
Sunt texte scrise de nevăzătorii botoșăneni pentru Concursul „Botoșani, orașul în care trăiesc!”, care este o secvență a Proiectului: “Scrierea Braille, punte spre cunoaștere și spre lumea artistică”, finanțat de Primăria Botoșani și de Asociația Nevăzătorilor Botoșani și coordonat de Carmen Moraru, unul dintre cei mai experimentați jurnaliști botoșăneni. Proiectul cuprinde numeroase alte activități, inclusiv achiziționarea unui Picht (mașină de scris în Braille), ajuns din vară în patrimoniul asociației. Scrierile în proză, poeziile scrise de nevăzători, la care se adaugă instrucțiuni despre cum să ghidezi un nevăzător, se vor regăsi, toate, într-o broșură tipărită în spațiul proiectului, dar și într-un CD audio.
În serialul publicat de Botoșăneanul veți putea descoperi un alt oraș, așa cum este el perceput de nevăzători.
Inaugurăm ciclul „Botoșani, orașul în care trăiesc!” cu textul scris de Claudia Țilia, cea mai tânără participantă la proiect.
Este nevăzătoare gradul I și împlinește iarna aceasta, de Crăciun, 20 de ani. Este o tânără sensibilă, care scrie poezie de calitate de la vârsta de 12 ani. Din această toamnă, este studentă la Psihologie, la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca.
Botoşani este oraşul în care m-am născut, am crescut şi în care am avut primele contacte sociale şi primele concepţii despre lumea înconjurătoare.
Din perspectiva mea, ca persoană nevăzătoare, acest oraş asimetric din punct de vedere al suprafeţei este un oraş pitoresc, cu străzi înguste şi bulevarde largi, semiaglomerate, cu parcuri minunate şi drumuri aflate adesea în construcţii. Consider că orice nevăzător s-ar putea lesne orienta cu bastonul alb sau însoţit de un câine ghid pe străzile oraşului, intersecţiile fiind mult mai rare, traficul rutier mai puţin aglomerat decât în oraşele mari, precum Iaşi sau Cluj, unde de asemenea nevăzătorii se orientează cu dibăcie. Pentru a facilita accesul nevăzătorilor de a se orienta neînsoţiţi pe străzile oraşului Botoşani, e recomandat ca administraţia oraşului să construiască, preluând exemplul altor judeţe ale ţării, semafoare sonore ce emit un anumit sunet pentru culoarea verde a semaforului, sau sunete diferite pentru cele trei culori respectiv roşu, verde şi galben.
Activitatea socială desfăşurată în interiorul acestui oraş este densă și înfloritoare, atât elevii, profesorii cât şi oamenii simpli fiind preocupaţi de însemnătatea evenimentelor cultural - artistice sau de evenimentele stradale ce au loc cu prilejul zilelor oraşului sau alte festivaluri încărcate de voie bună.
Oraşul nu duce lipsă de instituţii de învăţământ, magazine alimentare, de îmbrăcăminte şi de lucruri casnice, nici de spitale sau biserici în care localnicii să-şi poată alina bolile trupului şi-ale sufletului.
Deşi nu este un oraş universitar, arhetipuri precum Mihai Eminescu, George Enescu, Ştefan Luchian, Octav Băncilă, Nicolae Iorga, trasează ferm istoria culturală a acestui oraş precum şi unica natură spirituală a esenţei sale.
Cetăţenii botoşăneni sunt vag obişnuiţi cu prezenţa persoanelor nevăzătoare în mijlocul lor şi cu apartenenţa acestora în egală măsură la societate.
De asemenea, o realizare benefică pentru întreaga populaţie botoşăneană ar constitui-o finalizarea, amenajarea şi deschiderea parcului de agrement Cornişa, o adevărată atracţie turistică în sezonul estival.
În concluzie, oraşul Botoşani este un cumul pitoresc de străzi pline de blocuri sau case, parcuri bogate în vegetaţie, bănci şi statui ale unor personalităţi, bulevarde decorate cu flori, instituţii culturale şi sociale, toate afişând o tihnă necurmată.
Claudia ȚILIA
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
