Regimul de Dracşani instaurat în fruntea liberalismului botoşănean mai face aşadar o victimă. Doi primari de oraş avea PNL în judeţul ăsta : cel de Săveni a părăsit de facto partidul, cel de Darabani a fost lăsat fără bani chiar de şeful de partid pentru că n-ar fi obţinut scor bun la prezidenţiale.
Încet-încet Ţurcanu cred că îşi vede visul cu ochii. A dat afară din partid cam tot ce era orăşean şi, eventual, cu studii superioare, şi a rămas şef peste partidul satelor. Câmpanu, Rebenciuc, Ciobanu, Ostafi, Oprişanu şi acum Tîrzioru sînt doar cîţiva dintre liberalii cu nume sonore din judeţ care au părăsit sau mai bine au fost determinaţi să părăsească corabia liberală după ce preşedinţia a ajuns pe mîine veterinarului din Suliţa. Sigur, poate că unii l-au invocat pe deputatul de Dracşani-Hudum pentru a avea un pretext să salte în barca puterii în schimbul tuturor avantajelor care decurg de aici. Dar explicaţia asta nu poate ţine la nesfîrşit. Şi PSD-ul e în opoziţie şi uite că în afară de familia Zarug nu a plecat nimeni din partid. Ba dimpotrivă, l-au adoptat chiar pe ex-liberalul Oprişanu cu „suplimentul” Doru Muntianu la pachet.
Ţurcanu rămîne cu ai lui ... cu Verginel n’şpe dosare de la Ipoteşti, Romanescu de la Păltiniş care întrerupe lumina în sat cînd oamenii nu votează cum trebuie, cu primarul de la Vîrfu Cîmpului care la conferinţele de presă compune epigrame, cam ei sînt floarea liberală în Botoşani ... cu un puternic miros de sate fără canalizare. De organizaţia din municipiu am aflat că există cînd şeful ei a închiriat un spaţiu de campanie unui contracandidat de-a lui Crin Antonescu. La Dorohoi alegerile sînt contestate de vreo cîteva luni, iar în spate pare să fie tot unul din prietenii singurului parlamentar care îl mai are PNL-ul la Botoşani.
Acum şi chestia asta e relativă, că o săptămînă tot a jucat ţurca cu democrat-liberalii. Ba are ofertă de vreo patru luni, ba îl cheamă să întărească organizaţia de la Botoşani, ba n-a fost decît un răspuns sincer la întrebarea unei jurnaliste (cred că aţi observat că politicienii simt tot mai des nevoia să ne spună că la cutare întrebare au răspuns „sincer”, adică recunosc şi ei că în rest e o minciună generalizată), ba a candidat pe lista lui Orban (ăla care vroia să îl dea afară) doar pentru democraţia de partid, ş.a.m.d.
Impresia generală e a unei mirese care se cere singură în căsătorie, dar n-o bagă nimeni în seamă. Cred că bate la uşa „portocalie” şi pentru că viaţă lungă pe funcţia de preşedinte de filială judeţeană de partid nu pare să aibă după mersul pe sîrmă Tăriceanu – Antonescu – Orban. Asta mai ales ţinînd cont că Antonescu a rămas preşedinte, iar Crinul nu prea creşte pe lîngă stînă.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
