Dumitru Hornaru a fost într-o zi a anului 1971 unul dintre cei mai fericiţi copii din lume, după ce a primit prin poştă un autograf semnat chiar de regele rock and roll. Documentul istoric autentificat este expus astăzi într-un muzeu inedit din cel mai nordic oraş al României, scrie Adevărul.
Situat la 80 de kilometri de municipiul Botoşani, Darabani este cel mai nordic oraş al României, la confluenţa graniţelor româneşti, ucrainiene şi moldoveneşti pe malul Prutului. Fost târg medieval şi mai apoi oraş industrial în vremea comunismului, este astăzi o localitate semirurală, oraş doar cu numele, ce păstrează doar vestigiile gloriei urbanistice de odinioară. Cu toate acestea, ultimul oraş al Uniunii Europene la graniţa nord-estică ascunde comori nebănuite şi rarităţi, care ar fascina orice colecţionar. Aici se găseşte o bucată de hârtie extrem de valoroasă, acoperită grijuliu cu sticlă şi ferită de orice agent distructiv. Pe ea se află autograful regelui rock and roll-ului, Elvis Presley.
„Este original, vă asigur de acest lucru. Nu expunem lucruri care nu au fost verificate temeinic. Este totuşi un muzeu“, spune Dumitru Haha, istoricul care a amenajat muzeul de la Darabani şi cel care, de altfel, este şi singurul ghid al oraşului. Autograful nu este cumpărat, nu este furat şi nici nu face parte dintr-o promoţie a unei lansări de album a starului rock. Bucata de hârtie semnată de Elvis Presley adresează urări unui copil de ţăran din Darabani îndrăgostit de muzica sa şi are o poveste de roman. Pe documentul păstrat în muzeul din Darabani scrie negru pe alb, cu cerneală, aşa cum se făcea odinioară, „Best Wishes“, altături de semnătura starului rock Elvis Presley. Lângă exponatul istoric se află şi plicul pe care, în dreptul expeditorului, stă scris „Graceland, Memphis“ şi căsuţa poştală a superstarului, în timp ce la destinatar apare numele celui căruia îi este adresată, Dumitru Hornaru, domicilat pe Strada Scânteia numărul 10 din oraşul Darabani, judeţul Botoşani.
„Autograful este din 1971 şi a fost trimis unui localnic care pe atunci cred că avea doar 15 ani. El i-a trimis scrisoare lui Elvis şi acesta i-a răspuns“, spune amuzat Dumitru Haha. Totodată, muzeograful spune că a primit autograful, personal, în anii ’90, de la Dumitru Hornaru, cel căruia îi era adresat. „El s-a mutat la Dorohoi şi ştia că vreau să deschid un muzeu aici la Darabani şi mi l-a oferit. Şi eu am pus să fie verificat cu atenţie, nu expunem falsuri“, spune muzeograful. De altfel, Dumitru Haha spune că a trimis hârtia la tot felul de expertize, care au confirmat prin comparaţie că este într-adevăr scrisul personal al lui Elvis Presley şi nu al cuiva din stafful său, care se ocupa de corespondenţa cu fanii.
Există o serie de indicii care i-ar arăta originalitatea, menţionează muzeograful. Printre acestea: „y“-ul amplu de la final şi al doilea „e“, care era mereu omis în autografele originale din cuvântul „Presley“, devenind mai mult un „Presly“. Totodată, semnătura este una grăbită, aşa cum obişnuia să semneze. În 1971, anul când a fost trimis autograful, Elvis Presley se afla într-o perioadă de revenire extraordinară, după o aventură hollywoodiană de aproape opt ani şi o cădere vertiginoasă în topuri. Era într-o perioadă despre care celebra revistă de specialitate „Rolling Stone“ scria că „este propria reînviere“ a lui Elvis. În tot acest timp, faima lui Elvis Presley atinsese aproape toate colţurile lumii civilizate. Inclusiv Darabaniul, fostul târg medieval reinventat de comunişti cu o fabrică de textile şi de lactate şi transformat în oraş. În acest oraş nordic al României, cel mai mare fan al lui Elvis Presley în 1971 era adolescentul de 15 ani Dumitru Hornaru. L-am întâlnit după 44 de ani. Este inginer zootehnist, cu o experienţă vastă. Locuieşte la Dorohoi şi bate fermele zootehnice acolo unde este solicitat. Nu a uitat însă nici după atât timp de Elvis Presley şi de momentul când a primit scrisoarea. „Eram mare fan Elvis Presley. Pe cât posibil îl imitam. Nu era un comunism atât de aspru parcă în 1971. După aceea a fost mai rău. Primeam discuri de vinil, cum era atunci, cu Elvis. Era extraordinară muzica lui. Ascultam zilnic şi erau tot felul de reviste, citeam totul despre el, decupam poze. Cum fac de altfel copiii“, spune Dumitru Hornaru.
Într-o zi a primit o revistă din Statele Unite ale Americii, obţinută de un prieten al lui Dumitru Hornaru. „Nu ştiu de unde avea revista aceea. Dar avea acolo adresa adevărată a lui Elvis Presley, nu acelea pentru fani, unde răspundeau la scrisori secretarele. Şi am stat câteva zile, până m-am hotărât să-i trimit o scrisoare“, spune Hornaru. Şi aşa a făcut. L-a implorat pe învăţătorul de la şcoala locală, unde se punea accentul pe predarea limbii ruse, să-i compună câteva rânduri în engleză, în care să sublinieze dragostea copilului pentru muzica lui Elvis. Alături de scrisoare, a mai pus în plic o foaie albă pe care spera că-i va scrie măcar un cuvânt. Apoi s-a dus la oficiul poştal din Darabani şi a expediat-o. „În sinea mea, nu mă aşteptam să primesc un răspuns. Nici nu ştiam dacă este adresa chiar adevărată. Scria Graceland, Memphis, dar nu-mi făceam speranţe. El, Elvis din America, să-mi scrie mie la Darabani“, spune inginerul din Botoşani. După o lună, însă, primeşte o scrisoare în cutia poştală. Nu mică i-a fost mirarea să vadă că era plicul trimis de el, întors înapoi, însă cu ştampile americane. Când a deschis scrisoarea a avut surpriza vieţii lui. „Nu mi-a venit să cred, tremuram tot. Înăuntru nu mai era scrisoarea mea, dar pe foaia albă era scris de Elvis: «Best Wishes» şi autograful. În momentul acela eram cel mai fericit copil“, mărturiseşte Dumitru Hornaru.
