Botoşăneanul este autorul mai multor invenţii premiate la saloanele de inventică din România.
Una dintre inovaţiile sunt aparatele de zbor care decolează şi aterizează pe verticală. Sunt diferite unele de celelalte, dar şi faţă de aparatele de zbor care există pe piaţă, prin construcţia şi principiul de funcţionare a componentelor active de interacţiune cu aerul.
Toader Buţincu (69 de ani) s-a născut în localitatea Racovăţ din Botoşani şi a activat ca ofiţer în armată, pe zona de logistică, devenind ulterior inginer constructor de maşini în 1974, la Galaţi. A dezvoltat o pasiune pentru inventică şi inovaţii când era student la Galaţi, mai ales când şi-a pregătit lucrarea de licenţă, ce a presupus să lucreze la un proiect pentru Ministerul Apărării Naţionale.
A înregistrat până acum opt invenţii la OSIM, din care şase sunt deja brevetate, iar două s-au aplicat în România, fiind vorba de mai multe utilaje pentru industrie şi o scară modificată pentru pompieri.
După ce s-a căsătorit, a realizat mai multe invenţii cu soţia sa, Niculina Buţincu, şi ea tot inginer. Una dintre ele este un aparat de zbor cu multiple aplicaţii.
”Pentru această invenţie am pornit de la ideea că exploatăm iraţional pădurile, în sensul că tăiem copaci de la marginea pădurilor, de pe terenurile cele mai uşor accesibile, iar acolo unde acest lucru nu mai este posibil, copacii cad şi putrezesc, nefiind exploataţi de nimeni. Singura soluţie pentru exploatarea lor era pe cale aeriană, însă elicopterul nu poate fi folosit datorită riscului apariţiei unor curenţi pe verticală, ce pot conduce la accidente. Aşa mi-a venit ideea de a crea un aparat de zbor care să nu fie afectat de acest risc. Eu îi mai spun şi macara zburătoare”,
explică inventatorul pentru Adevărul
Aparatul de zbor conceput în trei variante de Toader Buţincu ar prelua copacii din păduri şi i-ar transporta în locaţiile unde pot fi exploataţi corespunzător. Inginerul s-a gândit că materialul lemnos ar putea fi transportat şi donat familiilor sărace pentru a se încălzi pe perioada sezonului rece.
La primul aparat, forţa portantă se obţine cu ajutorul unor aeroturbine, care pot funcţiona succesiv ori simultan cu diferite turaţii. Al doilea aparat dezvoltă o forţă de sustenaţie ca urmare a vehiculării aerului printr-un sistem complex antrenat de două sau mai multe statoreactoare. Cu amenajări speciale, oricare dintre cele trei aparate de zbor poate decola şi ateriza şi pe apă, viteza acestora fiind comparabilă cu cea a autovehiculelor.
O altă creaţie a acestuia este o roată cu mai multe cupe speciale montate pe un butuc, împreună cu care se învârtesc în jurul unui corp central cilindric, care are o cavitate pe toată lungimea şi este fixat pe un arbore drept ce se sprijină pe doi suporţi de susţinere a întregii roţi. Această roată asigură valorificarea integrală a energiei potenţiale de care dispune apa din orice sursă naturală.
”Roata foloseşte energia statică a apei şi nu pe cea cinetică, care este folosită acum în hidrocentrale. Pentru a folosi roata, trebuie făcut un mic baraj. Apa se va opri în acesta, trecând prin roată şi folosind propria greutate pentru a face acest lucru. Avantajul este că apa circulând numai prin interiorul agregatului, este folosită în integralitatea ei”,
detaliază inventatorul.
Particularităţile roţii constau în faptul că funcţionează lent şi uniform, fără şocuri şi fără zgomot, nu afectează mediul natural, dezvoltă un cuplu mare, are o bună fiabilitate, costurile de exploatare sunt neglijabile şi nu necesită supravegherea permanentă a funcţionării.
Cei care vor alege să folosească invenţia pentru a produce energie trebuie să fie atenţi ca apa să nu îngheţe, pentru că s-ar bloca, evident, şi roata. Invenţia are aplicaţii multiple, pornind de la irigaţii, alimentarea cu apă a fermelor piscicole şi stânelor şi până la fântâni arteziene. Mare avantaj este că roata poate funcţiona la nesfârşit fără să necesite întreţinere şi nici măcar supraveghere. Toader Buţincu speră acum să găsească un investitor care să finanţeze punerea în practică a invenţiilor sale.
